Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Din istoria... vegetală

Cacao

Arborele de cacao a fost descoperit în urma expediţiei cuceritorului spaniol Fernando Cortes, în 1521, în Guatemala. În limba veche vorbită de azteci, ciocolată înseamnă apă de cacao (choco=cacao, latle=apă). Boabele de cacao erau atât de preţuite şi căutate în vechiul Mexic, la sfârşitul secolului XV, încât ajunseseră a fi folosite ca monedă. Spaniolii, descoperitorii fructului de cacao, i-au păstrat cu străşnicie secretul folosirii, acesta fiind motivul pentru care, în secolul XVI, ciocolata n-a fost cunoscută decât la curtea regilor din Madrid.

După 1640, ciocolata a pătruns în Europa odată cu ceaiul adus din China. Deşi în urmă cu 100 sau 200 de ani producţia de cacao era concentrată mai mult de 50% în zona de sud a Americii Centrale, astăzi peste 75% din producţia mondială de cacao este furnizată de Coasta de Fildeş, Ghana şi Indonezia. Pentru miile de mici ferme din satele africane, cultura arborelui de cacao reprezintă principala sursa de venituri. Jumătate din cantitatea de boabe de cacao ajunge la consumatori sub formă de ciocolată.

Vanilia

În limba vechilor mexicani s-a numit la început tlilxochill, adică păstaie neagră. Triburile din America foloseau aceste păstăi uscate pentru a da gust unor mâncăruri.  Datorită rarităţii vaniliei, Mexic a păstrat monopolul comerţului asupra acestei substanţe până în 1836, an în care botanistul belgian Charles Morren a descoperit că florile pot fi polenizate şi manual.
Producerea vaniliei este un procedeu îndelung şi complex.

Vanilia este un fruct sub formă de păstaie lungă. Aceasta este culeasă înainte de a căpăta o culoare gălbuie. În acest moment, păstăile nu au nicio aromă şi trebuie „tratate“, operaţiune ce durează şase luni. Păstăile verzi sunt trecute printr-un jet de apă fierbinte, după care sunt lăsate să se usuce cca 15 zile. După ce apa a fost absorbită, sunt împachetate în folii, unde fermentează. În timpul acestui procedeu se formează vanilina, o substanţă albă, cristalină, aro­mată. După o zi, păstăile de vanilie sunt lăsate din nou la soare să se usuce, timp de mai multe săptă­mâni. Uscate, păstăile cântăresc de cinci ori mai puţin.

Fermierii mexicani sunt extrem de atenţi la fiecare pas al acestor operaţiuni, pentru că vanilia se vinde foarte bine şi este o tentaţie pentru hoţi. În 1858, cercetătorii au reuşit să izoleze vanilia şi din alte plante, cum ar fi ananasul. Însă aroma vaniliei astfel obţinute nu este atât de puternică şi de fină. Cum vanilia este atât de rară şi de scumpă, aproape 97% din substanţa utilizată în lume este artificială.
Mexicul este una dintre cele mai mari ţări producătoare de vanilie, deşi cea mai bună calitate se obţine în Madagascar.

Statele Unite sunt cel mai mare consumator de vanilie din lume, urmate fiind de ţările din Europa, în special Franţa. În lume, se produc anual aproximativ 1.400 de tone vanilie uscată.

Vanilia este ingredientul preferat pentru a da aromă mâncărurilor, în special îngheţatei, dar este căutată şi pentru a da gust medicamentelor. În plus, se spune că este un puternic afrodiziac. Civilizaţiile străvechi din America serveau băuturi pe bază de vanilie doar regilor, întrucât considerau că doar ei meritau să se bucure de acest efect miraculos.

Luminiţa MUŞAT
REVISTA LUMEA SATULUI NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2011

Vizualizari: 986



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI