Dezvăluiri şocante > REVISTA LUMEA SATULUI

Principalii beneficiari ai fondurilor alocate prin intermediul Politicii Agricole Comune (PAC) nu sunt fermierii, ci instituţii şi organizaţii care, în niciun caz, nu au nevoie de fonduri pentru a supravieţui, potrivit France Press, care îşi face un titlu de mândrie în a dezvălui cel mai bine păstrat secret din Uniunea Europeană. Cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene au fost obligate ca, până la data de 30 aprilie a.c., să publice lista integrală şi nominală a celor care au primit ajutoare agricole.

Prin acest demers, se urmăreşte relansarea dezbaterii privind viitorul PAC, care primeşte 40% din bugetul total al UE, înregistrând o alocaţie de peste 55 miliarde euro în 2007. În Franţa, niciun agricultor nu face parte din primii 24 de mari beneficiari ai subvenţiilor, iar în Marea Britanie cel mai mare beneficiar este Casa Regală.

„Contribuabilii europeni au dreptul să ştie cum le sunt cheltuiţi banii. Numai transparenţa permite îmbunătăţirea gestionării acestor fonduri şi numai astfel putem avea o dezbatere mai bună privind viitorul Politicii Agricole Comune“, a declarat Mariann Fischer Boel, comisarul european pentru agricultură, care se luptă cu guvernele pentru a face politica agricolă mai echitabilă.

Germania este singura ţară care nu a dat încă publicităţii lista, după ce au fost introduse mai multe recursuri în mai multe instanţe ale ţării, prin care se denunţă încălcarea normelor privind protecţia datelor personale. Comisia Europeană i-a permis să mai întârzie, însă ameninţă Berlinul că va fi adus în faţa Curţii Europene de Justiţie.

În Franţa, niciun agricultor nu figurează printre cei 24 de beneficiari ai unor subvenţii mai mari de 500.000 de euro. În schimb, pe listă se află grupul de produse de lux LVMH, pentru coniac, precum şi alte grupuri industriale agroalimentare.

Agricultorii au împărţit 9,5 din cele 10,3 miliarde acordate Franţei, adică au primit în medie câte 20.000 de euro pe an – mai puţin de 2.000 de euro pe lună.

Obligativitatea transparenţei în ceea ce priveşte beneficiarii PAC vine ca urmare a unui acord intens negociat în 2006. La sfârşitul lunii septembrie 2008, s-a plătit o mică parte din ajutoarele de dezvoltare rurală. Acum este vorba despre marea parte a subvenţiilor, ajutoare directe acordate agricultorilor, în valoare de 42,6 miliarde euro.

În septembrie 2008, când a fost făcută puţină lumină privind beneficiarii, dezvăluirile au făcut valuri în Germania, publicul descoperind că printre ei figurau cluburi de echitaţie şi de schi sau magnatul automobilelor Wolfgang Porsche.

În Marea Britanie, unele date arată că familia regală a profitat din plin de subvenţiile de la Bruxelles, într-o ţară adesea gata să spintece PAC. Regina Elisabeta a II-a, care deţine terenuri numeroase, a primit de la PAC un pachet de 853.000 euro pentru 2003 şi 2004, în timp ce fiul său, prinţul Charles, a primit 333.000 euro.

Oficialii noştri şi, mai ales, fermierii se tot plâng, şi pe bună dreptate, că normele comunitare sunt prea dure pentru agricultura noastră, că nu sunt adaptate situaţiei din România, că nu le putem aplica şi că sprijinul comunitar nu e suficient.

De când am aderat la UE auzim cu toţii o expresie care nu ne place deloc: „Trebuie notificat la Bruxelles“. Nu ne-a plăcut nici la începutul anului când, din neştiinţă sau din alte interese, fermierii români au fost amăgiţi cu îngrăşăminte care nu aveau oricum nicio şansă să mai vină atâta timp cât ajutorul nu a fost notificat din timp, bineînţeles… la Bruxelles. Adevărul este că aici agricultura noastră a fost slab reprezentată.

În Comisia de Agricultură din Parlamentul European România are în prezent un singur membru, Constantin Dumitriu. Fără a-i reproşa ceva, trebuie spus că omul s-a descurcat cum a putut, nefiind de specialitate. Anul acesta, după cum arată listele partidelor cu candidaţii eligibili pentru Parlamentul European, ne temem că vom avea tot un asemenea reprezentant, cu siguranţă unul care nu ştie cu ce se mănâncă agricultura.

Şi asta întrucât niciun candidat la funcţia de europarlamentar nu este agronom sau nu are măcar vreo tangenţă cu acest domeniu. Pierdem aşadar o nouă ocazie, şi încă una foarte bună, de a ne face ascultaţi într-o instituţie ce va avea rol de decizie pe următorii cinci ani în ce priveşte Politica Agricolă Comună. Sau poate cine trebuia nu a înţeles încă un fapt simplu: în vreme ce în orice alt domeniu se vorbeşte de politici naţionale, în agricultură 80% dintre decizii se iau la Bruxelles.

Pe 7 iunie au loc alegerile europarlamentare, în urma cărora România va participa cu 33 de aleşi în Parlamentul European. Sectorul de Politică Agricolă Comună, faţă de care Parlamentul European va avea rol de decizie, nu interesează pe nimeni dintre aleşii noştri. Tratatul de la Lisabona, care foarte posibil va intra în vigoare de anul acesta, prevede ca deciziile privind PAC în totalitate, nu numai partea bugetară cum se întâmplă acum, să aparţină Consiliului de Miniştri şi Parlamentului European deopotrivă.

Altfel spus, acelaşi rol pe care îl are acum ministrul agriculturii în apărarea intereselor României şi în participarea la compromisul politic final pe toate punctele din regulament, de norme şi de buget, îl va avea şi Comisia de Agricultură din Parlamentul European.

Aici se pot ridica probleme punctuale care îi privesc pe agricultorii din fiecare stat membru în parte, lucruri care însă nu pot fi discutate în Consiliul de Miniştri, unde compromisul trebuie făcut cu încă 26 de state.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu