Imprimati articolul

Dezmăţ şi indolenţă

Un mediu mai curat, mai sănătos – cuvinte care au devenit un adevărat mod de viaţă în multe locuri de pe Terra, dar care, iată, nu-şi găsesc materializarea şi pe plaiul mioritic. Din multele exemple, în numărul acesta al revistei vă prezentăm stare de lucruri întâlnită într-o localitate moldavă.

Străbăteam un drum numai ogaşe din Dăneşti spre satul Mirceşti din comuna vasluiană Tăcuta. Pe locul unde cu câtăva vreme creştea o bătrână pădure de stejar, acum vedem numai cioate. Malurile unui pârâu care străbate satul sunt acoperite cu straturi groase de gunoi aruncate acolo an după an. Într-un şanţ de la marginea localităţii, tone de alte reziduuri (foto).

„Ar trebui, ne spune un om al satului, ca acest gunoi să fie aşezat în platforme şi apoi folosit pe câmp“. „Şi de ce nu se face aşa?“ Omul ridică din umeri. „Primăria ştie ce se întâmplă? continui eu discuţia.“ „Apăi primarul, zâmbeşte alt sătean, vine pe aici numai la alegeri, vedeţi şi dumnea­voastră cum arată drumul, nu mai vorbesc de domnii de la judeţ care se opresc doar la primărie“. Pe Constantin Călin, primarul comunei, vizita noastră inoportună îl deranjează. E ziua numelui şi, cum este datina, ciocneşte la Căminul cultural un pahar cu subalternii săi. 

Îi povestim ce am văzut. Cu înţelepciune, primarul ne face un scurt circuit al apei în natură, adică al pârâului ale cărui ape ajung în lacul Soleşti şi apoi în gospodăriile celor din capitala judeţului şi, de asemenea, se arată indignat de faptul că acest îngrăşământ natural, gunoiul, nu este folosit. Promite ca, în câteva zile, să rezolve situaţia cu oamenii care lucrează la „416“.

Cum, îl întreb, de vreme ce sătenii din Mirceşti spun că nimeni de la primărie nu dă pe acolo cu anii? „Nu-i adevărat“ – neagă cu vehemenţă primarul. Îi amintesc şi de ceea ce am văzut în pădure. Tot ce ştie primarul e că pădurea aparţine Ocolului Silvic Vaslui, care, la rândul său, trebuie să o retrocedeze unor proprietari care nu sunt de prin partea locului. Şi de aceea, spune domnia sa, „s-a cam tăiat, dar nimeni nu ştie cine a făcut-o“.

Am plecat din Tăcuta întrebându-mă dacă, în judeţul Vaslui, Garda de Mediu mai există, dacă Direcţia Silvică care gestionează un judeţ în care pădurile sunt deficitare şi-a trimis oamenii aici la Mirceşti, pentru ca măcar să-i sancţioneze pe cei care au transformat un codru în pustiu.

(S.C.)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2009

֩ Comentarii