Imprimati articolul

DERATIZAREA - mijloc de prevenire a apariţiei şi răspândirii bolilor la om şi animale
şi de reducere a pierderilor economice

Deratizarea reprezintă un complex de metode de combatere a rozătoarelor sinantrope -comensale (cele care trăiesc în mediul urban, rural, unităţi zootehnice): şobolanul cenuşiu, şobolanul alb, şoarecele de casă şi grădină; şi a rozătoarelor asinantrope (cele care trăiesc pe câmp, în păduri sau în apă): şobolanul de câmp, de pădure, popândăul, hârciogul etc.

Rozătoarele au o capacitate ridicată de adaptare la mediu, numărul lor fiind de 2-2,5 ori mai mare decât al locuitorilor. Şobolanii şi şoarecii sunt foarte prolifici; astfel sunt apţi de reproducţie la vârsta de 2-3 luni, au o perioadă scurtă de gestaţie (16-21 de zile), fătând 4-6 serii pe an, a câte 8-10 pui.

Rozătoarele reprezintă surse şi vectori pentru o serie de boli infecţioase (salmoneloză, leptospiroză, febră aftoasă, antrax, turbare etc.), parazitare (trichineloza) şi toxiinfecţii alimentare, atât pentru om, cât şi pentru animale. Şobolanii trăiesc în colonii, fiind prezent fenomenul de canibalism. Astfel, bolile se răspândesc rapid şi la distanţe mari, deoarece aceştia se deplasează 1-2 km în jurul cuibului, contaminând şi alte colonii. De asemenea, rozătoarele produc pagube economice directe prin consumul a circa 10% din producţia agricolă globală de cereale, dar şi prin contaminarea alimentelor, distrugerea adăposturilor şi a instalaţiilor, valoarea totală a acestor pierderi fiind inestimabilă.

Ţinând cont de implicaţiile de ordin igienic şi economic ale acestor rozătoare, deratizarea periodică este absolut necesară. Succesul deratizării în vederea combaterii invaziilor cu rozătoare sinantrope depinde şi de aprecierea corectă a gradului de infestare, care se face în funcţie de numărul de şobolani depistaţi ziua şi noaptea şi în funcţie de numărul de galerii circulate. Astfel, există 50-100 de exemplare, dacă se întâlneşte din când în când câte un şobolan noaptea; 100-500 de exemplare, dacă se întâlnesc şobolani în fiecare noapte şi peste 500 de exemplare, dacă se întâlnesc şobolani în fiecare noapte şi zi.

Mijloacele de combatere a rozătoarelor sunt mecanice, fizice, chimice, biologice şi mixte. Mijloacele chimice sunt cele mai frecvent folosite, acestea constând în administrarea de produse cu acţiune toxică, elaborate pe baza unor cercetări care ţin cont atât de proprietăţile chimice şi toxicologice ale substanţelor raticide, cât şi de biologia rozătoarelor.

Astfel de momeli rodenticide sunt: RATIKILL D, BRODITOP (brodifacoum), RATITOX F (bromadiolone), RODEXIT B (difetialone). Momelile rodenticide se amplasează în jurul galeriilor, în locuri ferite, unde nu au acces alte animale, păsări sau persoane neavizate, în staţii de intoxicare şi se completează zilnic până când consumul acestora încetează complet (circa 2 săptămâni). Cadavrele de şobolani şi şoareci se incinerează sau se îngroapă, pentru prevenirea unui risc epidemiologic şi a poluării mediului înconjurător.

Dr. Viorica Chiurciu, doctor în ştiinţe medicale
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2009

֩ Comentarii