Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Democraţie nouă – politică falimentară

Am trăit până deunăzi cu convingerea fermă că practica democraţiei este adevărul întemeiat perpetuu pe acordarea reciprocă între conducători şi conduşi a respectului pentru cuvântul dat. Cu alte cuvinte, îmi imaginam eu, vorba e faptă, orice proiect ori, mai cu seamă, program politic devenind, odată cu acceptarea lor, literă de lege. Încrederea, îmi spuneam, încrederea reciprocă trebuie socotită monedă forte de schimb, votantul, alegătorul judecându-şi alegerea prin prisma vorbelor, promisiunilor celor aleşi. Aşa mi se părea firesc, normal, fiindcă ce diferenţă va mai fi fiind altfel între democraţie şi dictatură, cea din urmă situaţie fiind evident liberă de preţuirea celor conduşi.

La marginea prăpastiei

Ei bine, vă ziceam, toate acestea până mai ieri, alaltăieri. Fiindcă, hai să desfacem firul în patru şi să vedem de ce a ajuns România pe buza prăpastiei economice? Punctul zero, punctul de plasare pentru tânăra democraţie prevestea o evoluţie favorabilă ţării. Fără datorii, cu o zestre economică competitivă pentru etapa de început, România demara o altfel de înţelegere a faptelor, libera concurenţă, inteligenţa financiară, iniţiativa în plan economic fiind menite să producă prosperitate şi, drept urmare, înscrierea definitivă a ţării între suratele ei europene şi nu doar. Numai că factorul de risc local, agentul perturbator nu fusese luat în seamă. La români totul are un specific, un dat impus de trecerea noastră prin istorie. Drept urmare, firesc, democraţia abia instaurată în ’89 a prins culoare locală, dâmboviţeană, legea nemaifiind egală pentru toţi. Fiindcă ticăloşia, setea de înavuţire rapidă au luat lesne locul construcţiei noii societăţi.

O translaţie murdară

Aşa se face că averi comune incomensurabile au trecut repede în proprietatea privată a celor iuţi de mână, poporul trezindu-se năuc dintr-un vis cu speranţe într-o crudă realitate.

Hoţia a fost însuşită drept politică de stat, iar minciuna drept mască a unei situaţii fără precedent. Societatea s-a divizat fulgerător în clase sociale, cei puţini, cei avuţi trecând în capul trebii, cum se zice, manipulând în fel şi chip o naţiune dezamăgită şi dezorientată. Scara valorilor şi-a frânt treptele, incompetenţa profesională fiind susţinută de apartenenţa politică. Aşadar nu contează de ce rasă e potaia, ci doar cine o ţine de lesă.

Samsarii venetici

Peste tot şi peste toate au năvălit şi samsarii venetici – ori, mai degrabă spus, investitorii de carton. Economia s-a întremat vremelnic pe investiţii neproductive, sectoare, ramuri de bază ale economiei fiind anulate în numele unei politici falimentare, dar profitabile pentru cei avuţi. Satul românesc, agricultura României au încăput în peisajul în care nu se întâmplă nimic, economia de subzistenţă ori chiar de semisubzistenţă înlocuind performanţa şi ignorând posibilităţile reale ale ţării în acest domeniu. Vorba cu „ulciorul care nu merge de multe ori la apă“ s-a confirmat degrabă în politica românească.

Ordonanţa FMI

Fiindcă în urmă cu mai puţin de un an decidenţii susţineau convingător că nu sunt temeri pentru sincope economice, excludeau chiar vehement şi ideea unui împrumut extern şi oricum nu la FMI, criza, spunând ei, fiind o stare neglijabilă pentru forţa economică a României. Nici vorbă de tăieri de salarii, subvenţii, pensii ori investiţii. Au trecut doar câteva luni şi aceleaşi voci au dezvăluit dezastrul. Recesiune economică, imposibilităţi de plată, nevoia acută de împrumuturi externe. Agricultura, deşi văzută de specialişti competenţi ca o soluţie mai cu seamă în vreme de criză a fost exclusă din ecuaţie, paliativele revigorării întemeindu-se exclusiv pe constrângeri fiscale. Dar, adevăr cunoscut, de unde nu pui nu ai cum să iei. Cu pâinea şi cuţitul la ei, tolăniţi pe averi nebănuite, furate euro cu euro, decidenţii învinuiesc poporul.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 17, 1-15 SEPTEMBRIE 2010

Vizualizari: 707



֩ Comentarii

 
֠ 1.     ing agronom Adrian Banuta -- (1-September-2010 )
DEZASTRUL I-SI ARE RADACINILE DIN '89,cand prin insusi golirea si gaurirea drapelului romanesc de simbolul bogatiilor acestui pamant sfant.oameni buni, sa dat gaura tarii, aceste bogatii sunt secatuite de alti in defavoarea natiunii romane si copiilor nostrii.ce vom face? ne vom transforma copii in capsunari si slugi ai altor neaveniti? pacat de asa tara frumoasa.putem trai fericiti pe acest taram al fagaduintei lasat de dumnezeu, numai ca totul depinde de noi toti, cu deosebit respect ptr.cei ce trudesc pentru painea noastra, fie fermieri, fie specialisti cu ani de studiu si experienta

֠ 2.     Măneanu Varvara Magdalena -- (1-September-2010 )
Subtilă şi valabilă interpretare a dl. ing. Adrian Banuta. Probabil că falimentul actual a fost prefigurat de îndepărtarea stemei şi lăsarea unui gol(imens).Incă o cauză pentru art.Dl I.Banu , formulată de Dl Gh.Verman hoţia politică de stat. O altă sentinţă religioasă spune:la orice oiţă a Domnului, vorba să concorde cu fapta !

֠ 3.     paul -- (2-September-2010 )
Mai oameni buni!Nu mai e nici o sansa.Ce a fost de furat s-a furat,ce a fost de distrus s-a distrus.Morala e la pamint.Lichelismul politic tel in viata.Prostia si hotia au invins.Ne-am integrat in mizeria mondiala.Acum bucurati-va ca suntem capitalisti.

֠ 4.     kesarion -- (2-September-2010 )
Nu trebuie sa disperam. Actuala porcarie,(nu e nici o aluzie la domnul Radulescu)se va sfirsi.Dumitru,s-a dus,Tabara,se va duce,dar noi,eu,kesarion,tu,ion sau niculae,vom ramine si ne vom ocupa de agricultura acestei tari.Va chem pe toti,tarani romani,sa fim una,nu cu actualele sindicate sau surogate,ci noi intre noi.Sa privim spre munte,Negoiu,sau Cozia.Haideti sa infiintam un sindicat al taranilor liberi.

֠ 5.     Măneanu Varvara Magdalena -- (4-September-2010 )
Chiar!....Domnul Kesarion! Să facem ceva!Prvind spre Negoiu, Cozia, Putna, Dunăre , Alba Iulia sau spre cer, să înfiinţăm un sindicat al ţăranilor liberi. Nu mă pricep la statute şi înfiinţări de partide sau sindicate dar mă pot număra printre membrii.maneanuvarvaramagdalena@yahoo.com

֠ 6.     Maneanu VarvaraMagdalena -- (16-November-2010 )
Pe zi ce trece, se observă cum se desăvârşeşte dezastrul....Până şi o nouă gaură neagră a apărut la orizont, să ne păndească şi ea, să ne facă binele cu forţa.........

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI