Demnitatea de a fi medic > REVISTA LUMEA SATULUI

Gheorghe Verman revine asupra condiţiei profesionale şi sociale a medicului din România într-un dialog incitant cu formatorul şcolii moderne de gastroenterologie şi hepatologie din România, prof. dr. Alexandru Oproiu. Domnia sa a condus pentru o lungă perioadă de timp cel mai mare spital din ţară, Fundeni, dar fişa sa profesională este mult prea departe de această postură. Profesorul Alexandru Oproiu aduce cu el în actualitate figura legendară a medicului care, în tranşeele pentru apărarea integrităţii naţionale şi, cel mai adesea, a sănătăţii noastre, în halat alb s-a dovedit a fi cel mai vajnic slujitor al comunităţii rurale.

– Domnule profesor, să începem cu baza, şi anume cu şcoala medicală românească. În acest moment se pune problema susţinerii tinerilor la facultate cu ajutor de la stat. Condiţia este să nu părăsească ţara după absolvire. De ce credeţi că trebuie să fie condiţionaţi astfel, când una dintre doctrinele UE este tocmai libera circulaţie?

– Haideţi să privim lucrurile şi din perspectiva interesului naţional. Această condiţie se pune pentru că există într-adevăr un exod al medicilor din ţările unde au condiţii financiare reduse către ţările unde sunt mai bine plătiţi. Dar să ştiţi că această translaţie se întâmplă dintotdeauna.

Am întâlnit înainte de ’89 medici români stabiliţi în Olanda la fel cum am întâlnit şi medici de naţionalitate olandeză stabiliţi în SUA. Ei caută să aibă condiţii mai bune nu numai de salarizare, dar şi de practicare a profesiei. Cei care pleacă de la noi nu urmăresc atât interese financiare, cât profesionale. Noi, în România, nu le putem asigura calificarea profesională la ultimul răcnet al cercetării ştiinţifice mondiale. Cauzele ţin şi de situaţia precară a economiei româneşti, dar şi de ingerinţele inadmisibile ale politicului în actul medical.

– Domnule profesor, vă întreb: este normal ca protipendada politică sau economică să nu aibă încredere în actul medical al medicilor din România?

– Mă văd obligat să vă dau un răspuns stupefiant. Eu, profesorul Oproiu, unul dintre exponenţii susţinerii şcolii de medicină din România, într-un anume caz de intervenţie chirurgicală banală am apelat la serviciile unui spital occidental. De ce? Mă veţi întreba.

Nu vreau să fac propagandă politică, dar atunci când s-a propus operaţia preşedintului Băsescu în România niciun manager din sistemul sanitar nu şi-a asumat răspunderea că poate pune la dispoziţia medicilor operatori condiţiile materiale minime de securitate. Am fost implicat şi eu în această decizie şi pot să vă spun că, dacă s-ar pune o problemă asemănătoare, din nou aş opta pentru străinătate.

Este trist şi chiar înjositor, dar nu noi, medicii, suntem vinovaţi, ci acei care decid financiar asupra dezvoltării acestui sector. Situaţia asistenţei medicale în România este precară din cauză că întreg sistemul medical este politizat, directorii de spitale fiind aleşi pe criterii politice. Se schimbă directorii de spital după cum vor interesele anumitor persoane, interese meschine, financiare. Directorul de spital poate fi specialist sau o persoană cu pregătire economică, important este însă să fie un om corect, cinstit şi care ascultă de specialişti.

– Am vorbit până acum de asistenţa socială din marile spitale. Ce se întâmplă în acest moment în aşezările rurale, în târgurile mici?

– E şi mai rău acolo. Pot spune chiar că e nenorocire. Înainte măcar era obligatoriu un stagiu la ţară, de şase luni sau un an. Dar acum singura din UE unde se mai păstrează acest stagiu este Grecia. La noi, învăţământul este gratuit, ceea ce înseamnă că toate cheltuielile sunt suportate de stat, iar banii statului provin din banii contribuabililor.

În momentul în care populaţia acestei ţări cheltuieşte pentru întreţinerea şi finanţarea învăţământului medical, este normal ca absolvenţii, măcar prin practica pe care o fac în ţară, să dea înapoi ceea ce s-a cheltuit cu ei. Este corect ca ei, în urma acestui învăţământ gratuit de care beneficiază, să fie obligaţi pe o perioadă să servească în ţară, chiar şi în mediul rural. Dintotdeauna facultatea era în aşa fel făcută încât absolventul să poată face faţă tuturor cerinţelor practice din mediul rural. Eu am făcut stagiul la ţară şi în a doua săptămână am moşit o femeie la naştere. Am ştiut din prima ce să fac, pentru că atunci facultatea era facultate. Învăţământul practic la noi era foarte bun. Astăzi…

– Unii oameni sunt de părere că, pe vremuri, medicina românească avea o mare calitate: dialogul direct între medic şi pacient. Se mai păstrează acest obicei?

– Dialogul între medic şi pacient nu poate fi înlocuit de tehnologia actuală atât de sofisticată. Erorile care se produc în prezent au la bază şi faptul că nu se mai stă de vorbă cu pacientul. Bolnavul este ca o minge care se plimbă de la un specialist la altul, de la o ecografie la o investigaţie, fără ca personalul medical să discute cu el.

Foarte importantă este anamneza, adică istoricul bolii, care reiese dintr-un dialog prietenesc şi sincer. Acum sunt nişte programe pe computer şi acolo sunt bifate răspunsurile la câteva întrebări pe care le completezi fără să te uiţi la bolnav. Din discuţiile cu el ai putea să afli alte răspunsuri legate de psihicul lui, de modul cum priveşte boala, de modul în care ştie să-ţi descrie suferinţa şi poţi să-i adresezi întrebări ajutătoare ca să te lămureşti.

În Occident toate aceste lucruri încă se păstrează, dar se face şi înregistrarea electronică, însă numai după ce se stă de vorbă cu pacientul. Acolo, dimineaţa, la prima oră, se face vizita medicală aşa cum o făceam noi pe timpuri, cu toată liota de asistenţi universitari, cu asistenta şefă, din salon în salon. Acum dacă îi chemi la şapte dimineaţa spun că eşti comunist.

– Foarte adevărată, pentru că fiecare bolnav are structura lui genetică şi socială. Dacă nu stai de vorbă cu el este foarte greu să te descurci. În plus, acelaşi medicament, în funcţie de particularităţile genetice, poate să aibă efecte diferite de la pacient la pacient. Medicina trebuie să fie personalizată pentru fiecare în parte.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu