Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Demers pentru salvarea pădurilor (III)

Conservarea şi dezvoltarea patrimoniului silvic constituie o problemă de interes mondial. Mai ales astăzi, când schimbările climatice, tot mai evidente, ne conduc spre o stare naturală extrem de precară. La nivelul anului 2005, suprafaţa pădurilor pe glob se cifra la aproape 4 miliarde hectare, ceea ce prezintă 30,3% din suprafaţa planetei, revenind 0,62 ha pe cap de locuitor. Distribuţia pădurilor pe glob este neuniformă: 64 de ţări, cu o populaţie de circa 2 miliarde locuitori, au mai puţin de 0,1 ha pe cap de locuitor, iar cele mai bogate zece ţări în păduri deţin 2/3 din suprafaţa totală a acestora.

O descreştere îngrijorătoare

Suprafaţa de pădure la nivelul planetei continuă să descrească cu circa 13 milioane hectare anual. În acelaşi timp, plantaţiile şi extinderea naturală a pădurilor sunt semnificativ reduse, în comparaţie cu despăduririle. Bilanţul dintre despăduriri şi împăduriri era şi este negativ – minus 7,3 milioane ha anual, în perioada 2000-2005, în scădere uşoară, comparativ cu minus 8,9 milioane ha anual, cât se înregistrau în deceniul 1990-2000.

Continentul cu cea mai mare pierdere de păduri este America de Sud, cu un minus de 4,3 milioane ha anual, în perioada 2000-2005, urmată de Africa cu un minus de 4,0 milioane ha anual. Cele zece ţări care au înregistrat drastice reduceri de păduri sunt următoarele: Brazilia, cu un minus de circa 3,1 milioane ha anual; Indonezia – 1,87 milioane ha; Sudan – 0,59 milioane ha; Myanmar – 0,44 milioane ha; Republica Unită a Tanzaniei – 0,41 milioane ha; Nigeria – 0,41 milioane ha; Republica Democratică Congo – 0,32 milioane ha; Zimbabwe, 0,31 milioane ha şi Venezuela – 0,29 milioane hectare.

Există şi ţări care în aceeaşi perioadă, 2000-2005, au fost preocupate de dezvoltarea pădurilor, după cum urmează, în ordinea suprafeţelor împădurite: China, cu circa 4,1 milioane ha anual, Spania – 0,3 milioane ha; Vietnam, – 0,24 milioane hectare. Sub această rată de creştere se află SUA, Italia, Chile, Cuba, Bulgaria; Franţa şi Portugalia.

Această creştere este departe de a compensa, la nivel global, despăduririle, în suprafaţă de circa 13 milioane hectare anual. Or, aceste defrişări pe largi suprafeţe de păduri s-au produs, şi încă mai au loc, în marea lor majoritate, în pădurile ecuatoriale şi tropicale, recunoscute ca având cel mai mare rol în realizarea unui echilibru ecologic la scară planetară.

Sindromul dioxidului de carbon

Se ştie că planeta noastră se confruntă din ce în ce mai evident cu fenomenul de încălzire globală şi, dintre toate gazele de seră, cel mai incriminat în generarea acestui fenomen este dioxidul de carbon.

Ecosistemele forestiere, în special cele ecuatoriale şi tropicale, sunt considerate ca fiind cele mai eficiente în stocarea carbonului din atmosferă, eliminând, în schimb, prin procesul de fotosinteză, uriaşe cantităţi de oxigen, necesare susţinerii vieţii pe Pământ.

Se estimează că resursele forestiere ale lumii stochează circa 283 gigatone (Gt) carbon numai în biomasa sa, iar carbonul stocat în biomasa forestieră, lemnul mort, litieră şi în solurile forestiere, toate împreună, constituie mai mult decât cantitatea de carbon atmosferic.

Calculele ştiinţifice au demonstrat că, dacă ar exista la nivel planetar un plus de peste 600 milioane ha de pădure, lucru care s-ar realiza prin împădurirea, în fiecare an, a circa 60 milioane hectare, timp de zece ani, s-ar reuşi stocarea întregii cantităţi de carbon de la toate sursele de pe Pământ.

Pădurile României, câte au fost, câte au rămas?

România, de-a lungul timpului, şi-a redus considerabil suprafaţa păduroasă, ajungând în prezent, aşa cum s-a mai arătat, la circa 6,37 milioane ha, respectiv 26,7% din teritoriul ţării. Şi la noi există condiţii de a dezvolta resursele forestiere ale ţării. Acestea constau în ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate (în prima urgenţă circa 700.000 ha) şi prin realizarea Sistemului Naţional al perdelelor forestiere de protecţie preconizat de Legea nr. 289, privind perdelele forestiere de protecţie.

Prin aceste două acţiuni silvice se poate atinge obiectivul prevăzut în Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic de a dezvolta fondul forestier din ţara noastră cu circa 2 milioane ha, până în anul 2035, apropiindu-ne astfel de procentul optim, stabilit de specialişti, 40% pădure din teritoriul ţării. Acest obiectiv poate fi atins prin sensibilizarea factorilor politici şi administrativi de decizie şi prin implicarea cu pasiune a membrilor Corpului silvic.

Topul mondial silvic

Ţara - Suprafaţa - mil. hectare
Federaţia Rusă - 809
Brazilia - 478
Canada - 310
SUA - 303
China  - 197
Australia - 164
Republica Democratică Congo - - 130
Indonezia - 88
Peru - 80
India - 68

Patru scenarii teoretice

Oamenii de ştiinţă au venit cu o serie de scenarii, menite să prevină încălzirea planetei. Astfel, au fost prezentate următoarele patru scenarii:

• amplasarea pe suprafaţa mărilor şi oceanelor a unor nave, dotate cu turbine puternice, care să arunce în atmosferă jeturi de apă pentru ecranarea razelor solare. Soluţia pare reală, dar cu ce costuri şi cu ce eficienţă?;

• provocarea unor erupţii vulcanice pentru ecranarea razelor puternice ale Soarelui. Soluţia pare de domeniul science fiction. Se ştie din istorie că au existat erupţii vulcanice, din cauza cărora au apărut perioade de glaciaţiune. Pot fi scăpate de sub control, cu efecte nebănuite;

• amplasarea pe pământ a unor captatori artificiali (aşa-numiţii copaci artificiali) care să stocheze carbonul atmosferic şi să-l depoziteze la mari adâncimi;

• o cale mult mai ,,pământeană“ şi realistă este împădurirea unor suprafeţe de terenuri cât mai mari. Este de preferat această ultimă soluţie, anume aceea de a efectua împăduriri în toate zonele Globului.

În prezent, există disponibilităţi la nivel Planetar, de a fi împădurite peste 1 miliard de ha. Pe lângă faptul că acestea ar stoca întreaga cantitate de carbon (incriminat în producerea încălzirii globale), ar avea şi alte efecte benefice pentru mediu.

Este vorba de conservarea biodiversităţii, asigurarea unor condiţii optime pentru practicarea unei agriculturi durabile, implicit a asigurării securităţii alimentare, prevenirea alunecărilor masive de terenuri, a inundaţiilor catastrofale etc.

Din păcate, motivul de îngrijorare îl constituie faptul că, în loc să crească suprafaţa pădurilor pe glob în varianta prezentată mai sus (circa 60 milioane hectare anual), ea scade cu circa 7-8 milioane hectare anual.

Prof. univ. Marian IANCULESCU, vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2009

Vizualizari: 1711



֩ Comentarii

 

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI