Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Demers pentru salvarea pădurilor (II)

Pledoaria unui mare om de ştiinţă

La întrebarea care este poziţia oamenilor de ştiinţă în ceea ce priveşte starea silviculturii, înainte de a da un răspuns, acad. Victor Giurgiu ne-a îndemnat să consultăm mai întâi referatul său privind starea pădurilor României la începutul mileniului al III-lea.

Dintre multele concluzii ce pot fi desprinse din această lucrare am reţinut că modul de gospodărire a patrimoniului forestier al unei ţări reflectă gradul de civilizaţie al acesteia, aşa după cum remarca şi academicianul Simion Mehedinţi, după care „pădurile sunt obrazul unui popor“, iar după Marin Drăcea, „pădurile vorbesc precis un singur limbaj, care spune lămurit cât de conştient este un popor de rosturile sale, cât crede un popor în propriul său viitor… Starea lor nu se poate improviza de azi pe mâine.“ În condiţiile date este foarte greu să emitem previziuni de refacere a fondului silvic.

Apel la raţiune

– Dacă ar fi să tragem o concluzie, care ar fi aceasta, domnule academician?

– Deocamdată putem vorbi doar despre speranţă. După distrugerea pădurilor, trec decenii şi secole pentru redresarea lor deplină, iar starea şi întinderea actuală a pădurilor este rezultatul politicii forestiere şi al modului de gospodărire a acestora din deceniile anterioare, chiar din secolele trecute.

Astfel, procentul de împădurire a actualului spaţiu geografic al României a scăzut de la aproximativ 80%, cât a fost în vremurile îndepărtate, la circa 27%, cât este în prezent. Fapt este că moştenim astăzi doar 1/3 din patrimoniul forestier natural al ţării. Responsabil pentru actuala stare a pădurilor este factorul politic, incriminate fiind legile de reconstituire (defectuoasă) a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, prin care o mare parte a fondului forestier a fost fărâmiţată în sute de mii de proprietăţi mici şi minuscule, imposibil de gestionat.

Suntem deja o ţară săracă în păduri

- Dacă ne referim la greutăţile legate de gestionarea unui teritoriu atât de fărâmiţat, poate există o anume înţelegere; dar distrugerea pădurilor ţine de acţiunile conjugate ale unor grupuri de interese, care s-au desfăşurat, cum s-ar spune, în văzul şi cu acordul tacit al autorităţilor.

Din păcate, acesta este adevărul. Sute de mii de hectare de păduri au fost defrişate sau brăcuite sub ochii neputincioşi ai autorităţii silvice, cu îngăduinţa poliţiei, jandarmeriei, justiţiei şi a altor organe ale statului.

Îngrijorător este faptul că, spre deosebire de ţările avansate ale Uniunii Europene, suprafaţa efectiv acoperită cu păduri ecologic funcţionale este în descreştere, fără ca acest regres să fie surprins de statisticile oficiale.

Totodată, este îngrijorătoare situaţia României din cauza lipsei de preocupare pentru creşterea domeniului forestier prin împădurirea terenurilor degradate, inapte pentru alte folosinţe şi pentru realizarea Sistemului Naţional al Perdelelor Forestiere de Protecţie. În schimb, ţări ca Franţa (care şi-a dublat în ultimul secol suprafaţa cu păduri), Marea Britanie, Ungaria şi alte ţări europene şi-au majorat considerabil suprafaţa ocupată cu păduri.

Ca să închei într-o notă de optimism, fac totuşi precizarea că oamenii de ştiinţă rămân încrezători în puterea şi înţelegerea comunităţii silvicultorilor români care, pe baza rezultatelor cercetărilor ştiinţifice, va reuşi să elaboreze şi să pună în aplicare Programul naţional de reconstrucţie ecologică şi dezvoltare durabilă a patrimoniului silvic românesc. Cu o condiţie: clasa politică şi guvernanţii să recepţioneze chemarea lor!

Iosif POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2009

Vizualizari: 970



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI