Imprimati articolul

Delta Dunării, ca a treia rezervaţie naturală a lumii

Mi-e dragă Dobrogea şi mai cu seamă locul unde vă invit să mergem, măcar cu gândul. Este vorba despre Delta Dunării, o mică minune a lumii. Discutăm cu domnul Grigore Baboianu, guvernatorul Administraţiei Rezervaţiei Biosfera Delta Dunării. „Este o minune creată dintr-un ansamblu de condiţii: Dunăre, mare, aluviuni, vânturi. Toate acestea au contribuit la realizarea unui spaţiu unde oricine poate vedea începuturile vieţii pe pământ: micile vietăţi care în această supă organică dau naştere şi alimentează o mare diversitate de specii, plante şi animale deopotrivă.“ – Grigore Baboianu

Pledoarie pentru habitatul acvatic

– Dacă ar fi să comparăm situaţia ultimilor ani, lucrurile sunt pe calea cea bună?

– Da, chiar dacă pare o pledoarie „pro domo“. Pot să spun că situaţia este mai bună comparativ cu anii din urmă. Şi asta pentru că Administraţia Rezervaţiei a reuşit împreună cu Ministerul Mediului să deruleze o serie de proiecte care au condus la îmbunătăţirea stării habitatelor naturale ce găzduiesc această diversitate de specii. Şi vorbim aici de peste 7.000 de specii de plante şi animale.

– Asta se vede deasupra apei. Ce se întâmplă în apele Deltei?

– Acestea reprezintă spaţiul de viaţă pentru un număr mult mai mare de specii decât cele pe care le putem vedea la suprafaţa apei, unde îşi fac simţită prezenţa peste 330 de specii de păsări, 12 specii de mamifere, circa 1.600 de plante. Diferenţa până la cele 7.000 de specii este sub apă şi este legată direct de condiţiile de aici. De aceea habitatul acvatic, mult mai productiv decât cel terestru, este şi foarte sensibil. De altfel, este cel care trebuie protejat cu mare atenţie şi responsabilitate, dacă dorim ca minunea aceasta care se numeşte Delta Dunării să dăinuie peste veacuri.

Balta mai are încă peşte

– Românii au o vorbă când se întâlnesc în preajma unui luciu de apă. Mai are balta peşte?

– Da şi nu sunteţi singurul care pune această întrebare. Suntem întrebaţi de foarte multe persoane în ultima perioadă şi din ce în ce mai des se vehiculează ideea că suprapescuitul şi acţiunile de braconaj din Deltă pot şi realmente pun în pericol stabilitatea resursei piscicole. Ca să vă răspund, pot să vă spun că balta mai are încă peşte. Activităţile ilegale de pescuit nu au reuşit chiar să pună în pericol stabilitatea resursei. Totuşi, vreau să trag un serios semnal de alarmă: continuarea acestui mod de a valorifica haotic resursele va pune Delta cât de curând sub semnul întrebării. Ca atare, încercăm să găsim soluţii concrete pentru a creşte exigenţa factorului de control, a autorităţii în vederea diminuării efectelor negative ale pescuitului ilegal. Pentru că, repet, acest fenomen există şi este foarte necesar ca într-un timp cât mai scurt să fie diminuat la maximum.

Suprafeţele îndiguite, reintroduse în circuitul natural

– Această activitate de intrare în circuitul agricol nu aduce prejudicii?

– Din fericire, odată cu declararea Rezervaţiei Biosfera Delta Dunării, dorinţa şi programele de reintroducere în circuitul agricol a unor suprafeţe din Delta Dunării au fost stopate. Sper eu, pentru totdeauna. Am încercat să le readucem în circuitul natural pe cele care au fost amenajate special pentru agricultură, în primul rând, dar şi pentru piscicultură. Este vorba despre 80 mii ha de zone îndiguite, lucru care a afectat şi zonele de reproducere naturală pentru o serie de specii de peşti, precum şi stabilitatea unor specii de păsări dependente de zone inundate.

„Nu omorâţi pelicanii!“
– Citeam cândva o carte cu acest titlu în care se vorbea de faptul că există o îngrijorare din partea pescarilor că pelicanul consumă prea mult peşte.

– Aţi atins o temă delicată. Trebuie să acceptăm că Delta există într-un echilibru perfect între natură şi comunităţile locale. În Delta Dunării trăiesc 15 de mii de locuitori în cele 26 de localităţi, care se îndeletnicesc cu pescuitul, cu creşterea animalelor, agricultura sau recoltatul stufului. Întotdeauna natura a creat acele resurse ca să coexiste şi omul, şi păsările, şi peştii. Ca atare, acest echilibru s-a menţinut. Ne-am confruntat şi noi cu astfel de îngrijorări cum că pelicanii sau stârcii ar lua hrana de la gura populaţiei din Deltă.

Dunărea, un factor de poluare

– Dunărea, care este principalul izvor al Deltei, străbate şi zone industriale şi sigur apa ajunge poluată. În ultima vreme, calitatea apei din deltă a simţit vreo influenţă negativă din cauza fluviului?

– Nu s-ar putea spune că, din punctul de vedere al poluării, Dunărea afectează negativ ecosistemele naturale din Deltă. Dar afectează dinamismul dezvoltării Deltei ca spaţiu geografic, datorită faptului că în amonte au fost construite, în ultimele 5 decenii, peste 40 de baraje pentru navigaţie sau pentru producerea energiei electrice. Aceste baraje sunt capcane de aluviuni, astfel încât cele care veneau altădată şi construiau Delta sunt acum captate în lacurile de acumulare. În ceea ce priveşte poluanţii din Dunăre, aceştia, din fericire, nu prezintă deocamdată un pericol, dar rămâne cel generat de dezvoltarea activităţii de transport, precum şi poluările accidentale care au loc de-a lungul Dunării în diferite unităţi industriale.

Sturionii, ţinta braconierilor

– Toată lumea este interesată să ştie ce se întâmplă cu sturionii. Ce ne puteţi spune în legătură cu aceştia?

– Din păcate, această specie fosilă vie am putea spune, datorită calităţii icrelor negre, a devenit o ţintă predilectă a pescarilor şi mai ales a celor neautorizaţi, a braconierilor. Adevărul este că dezvoltarea pescuitului din ultimii 40 de ani a dus la diminuarea drastică a sturionilor. Dacă vorbeam acum jumătate de secol de capturi de sturion de 300-400 t pe an, din 2006 încoace se vorbeşte de capturi care nu depăşesc 20-25 de tone. Ca atare, a fost promovat un ordin de prohibiţie generală până în 2016 privind pescuitul sturionilor.

Ghe. Verman
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 11, 1-15 IUNIE 2011

֩ Comentarii