Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

De la criza morală la cea alimentară

Când Sadoveanu evoca ucigătoarele locuri în care nu se întâmpla nimic, când iarăşi Preda descria insuportabila povară a „foncirii“ cu care Moromete se înfrunta anotimp de anotimp, gâfâind într-o veşnică înfruntare cu viaţa, eu, adolescent ce abia scrutam punctele cardinale ale vieţii, gândeam că scrierile celor doi geniali condeieri sunt mai degrabă rodul imaginaţiei în stare oricând să clădească o lume ireală dar incitantă pentru cititor.  Vremea, în nemiloasa ei curgere, m-a învăţat însă cum că viaţa poate cuprinde în meandrele ei orice imaginaţie. Poate chiar da timpul înapoi, mai cu seamă atunci când oamenii ignoră istoria. La vreme de criză românii se dovedesc neputincioşi, îngăimând ca de când lumea „aşa ne-o fi nouă scris“.

Repetabilele greşeli

Întorc ochii memoriei în timp şi observ încă mai abitir cum greşim. Încă o dată şi încă o dată cei puternici, cei cu banul îi jupoaie pe cei sărăciţi fiindcă – nu-i aşa? – tot sunt ei obişnuiţi cu traiul de azi pe mâine. Deschid deci cartea de istorie a lumii şi citesc cum că, la începutul trecutului secol, Marea Rusie, în belicoasa şi ticăloşita goană după putere a bolşevicilor, propovăduia politica MEP-ului. Adică a „strângerii curelei“. Urmarea? Se ştie. Un fals sistem politic şi social care a sfârşit dur şi lamentabil. Marii gânditori ai omenirii ca şi realitatea însăşi au demonstrat că succesul progresului îl constituie consumul.

Numai interesul în forma lui pură poate convinge şi stârni acţiunea. A trecut un secol deci şi repetăm noi înşine greşelile falimentare ale trecutului. Prin urmare nu stimularea interesului e luată în calcul, ci profund eronat retezarea consumului. Într-o asemenea ecuaţie constaţi lesne că a sta cu mâinile încrucişate e mai benefic decât a-ţi sufleca mânecile. Şi încă ceva! Cu toate minusurile ei, planificarea, adică existenţa unui proiect cu bătaie lungă, fundamentat pe nevoile şi posibilităţile reale ale societăţii, constituie un cadru fundamental pentru evitarea crizelor de orice fel. Privesc satul românesc de astăzi, eu însumi provenind dintr-un asemenea spaţiu vital, şi observ că veşnicirea şi veşnicia noastră au fost „furate“. Dezvoltarea durabilă bazată pe zestrea de limbă şi cultură a neamului, pe datele lui genetice fundamentale se dovedeşte, pe zi ce trece vorbă, doar o vorbă în vânt. Şi nu poate exista, se ştie, ţară bogată cu ţărani săraci. Această criză morală prin ea însăşi va grăbi criza alimentară, securitatea naţională fiind astfel spulberată.

Ce-i de făcut?

Întoarcerea grabnică la uneltele fiecăruia, cârma ţării beneficiind de competenţă şi loialitate faţă de popor. Mai apoi interesul pentru rădăcina neamului, pentru sat şi săteni. Trezirea reală la viaţă a ruralului ar aduce beneficii majore şi rapide. Condiţiile naturale pe care le posedă România au nevoie de aur cenuşiu şi hotărâre. Brazda nu mai trebuie amăgită. Plugarul nu mai trebuie minţit. Sacrificiile lor au ajuns la disperare. Şi, parafrazez, unde preţuire şi mână întinsă nu sunt, atunci chiar nimic nu e. Criza economică şi cea morală prin care încercăm să ieşim la drum drept arată că nu ne cunoaştem istoria şi, în consecinţă, ignorăm valorile. Şi, în cele din urmă, ignorăm un popor. Care nu are decât vina de a suporta minciuna.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 12, 15-30 IUNIE 2010

Vizualizari: 704



֩ Comentarii

 
֠ 1.     Maneanu Varvara Magdalena -- (4-July-2010 )
Bine gândit, bine spus !Cine să pună în aplicare cele propuse la pragraful Ce-i de făcut?

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI