Imprimati articolul

Cuprinşi de vraja firavelor lumânări

Fie că vrem sau nu să recunoaştem, în fiecare an vine acea vreme când iureşul în care suntem prinşi zi de zi se mai domoleşte. Simţim acest lucru mai cu seamă în apropierea Sfintelor Sărbători de Paşti, atunci când şi cei mai păgâni dintre noi aprind o lumânare pentru sufletele celor dragi sau ale celor plecaţi dintre noi. Pâlpâirea ei luminează întunericul în care de multe ori ne ascundem şi cufundă într-o lumină binecuvântată toate simţămintele noastre. De multe ori m-am întrebat: de unde această putere nesfârşită de a transforma ranchiuna şi neputinţa în iubire şi bunăvoinţă? Vraja pe care făclia tremurândă a firavelor lumânări o răspândeşte este la fel de puternică ori de câte ori firul de bumbac răsucit primeşte atingerea pucioasei de pe băţul de chibrit. Încet, şi într-un fel aproape mistic, ceara ei se topeşte şi parcă odată cu ea şi păcatele noastre.

Jertfa adusă Mântuitorului

Cea mai mare jertfă pe care o aduc credincioşii Mântuitorului nostru sunt binecuvântatele lumânări. Atunci când ard par ca o promisiune divină pentru izbăvirea urmaşilor lui Adam şi Eva. Conştientă de importanţa lor în viaţa noastră spirituală şi religioasă, am încercat să pătrund în lumea mistică a creării lumânărilor. În decorul pitoresc al Bucovinei se înalţă un lăcaş sfânt aparte, Mănăstirea Dragomirna, care ascunde între zidurile ei un atelier pentru producerea lumânărilor.

În atelierul tainic al măicuţelor

Cu o voce domoală, în care simţeai smerenia nesfârşită faţă de Cel de Sus şi modestia faţă de semeni, măicuţa Macrina ne-a vorbit despre istoria, dar şi despre munca de zi cu zi în atelierul de lumânări. După cum ne-a mărturisit, acesta a fost înfiinţat în cadrul mănăstirii acum mai bine de 11 ani de către Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Începând de atunci, în atelierul cu parfum de ceară de albină mâinile măicuţelor au trudit neîncetat pentru a produce lumânările. La atâţia ani de la înfiinţare, atelierul se află şi în prezent în grija arhiepiscopiei, care se asigură că măicuţele au toate cele trebuincioase pentru a-şi desfăşura activitatea în linişte. Într-o cămăruţă mică, modestă astăzi, şase dintre măicuţele din Dragomirna au misiunea deloc uşoară de a da suflu unei magii străvechi. Datorită lor, credinţa noastră şi drumul spre izbăvirea sufletească sunt veşnic luminate de pâlpâirea făcliilor de lumânare.

Doamne, câtă trudă!

Programul lor de muncă începe dimineaţa devreme şi se termină după-amiază. Opt ore în fiecare zi lucrătoare, călugăriţele topesc ceara şi parafina şi le modelează în lumânări mari şi mici. La sfârşitul programului de muncă, măicuţele reuşesc să producă aproape 400 kg de lumânări. Procesul tehnologic de obţinere a produsului final este unul care presupune multă atenţie. Prima dată, ceara de albină şi parafina sunt topite într-o cuvă amplasată undeva în faţa tamburului şi care este încălzită cu lemne. Mai apoi, firul de bumbac răsucit sau ţesut este pus pe tambur şi tras prin ceară de câteva ori, până ajunge la dimensiunea dorită. De aici pleacă spre un tambur de răcire şi apoi pe bandă de tăiere, unde sunt şi cântărite. Practic, procesul tehnologic se încheie cu tăierea lumânărilor, lucru realizat manual, la fel ca şi împachetarea.

Laura DOBRE ZMARANDA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2011

֩ Comentarii