Imprimati articolul

Cum verificăm calitatea icoanelor?

Liviu Balâc, pictor de icoane cu experienţă de peste 20 de ani, ne-a prezentat sem­nele calităţii unor astfel de obiecte de cult.

Cea mai întâlnită icoană, cea bizantină, are o tehnologie de producţie valabilă de sute de ani şi o rezistenţă foarte mare, având în vedere că încă se mai găsesc icoane pe lemn, care datează din anii 1700.

„În România ar trebui să se folosească lemnul de tei pentru icoanele bizantine, dar, în mare parte, se lucrează pe lemn de brad. Pentru a-l testa, putem băga unghia în el. Pătrunzând, vom şti că este esenţa moale a bradului. Dacă nu-l putem străpunge, poate fi  lemn de tei, cireş sau trandafir, acestea având textura uniformă. O icoană bună, fără niciun dubiu, este cea pe lemn de tei. Lemnul lucrează foarte mult la variaţii de temperatură, iar la umezeală se curbează“, ne spune Liviu Balâc.

Foiţă de schlagmetal în loc de aur

Încheierea unei icoane presupune şi aşezarea unei foiţe de aur sau schlagmetal. „Acesta imită aurul, dar nu are aceeaşi „strălucire mată“, ci una metalică. Se aplică pe suprafaţa lemnului cu un anumit tip de clei, iar foiţa de aur se pune într-un mod mult mai complex, folosindu-se un suport care trebuie şlefuit şi înainte şi după aplicarea ei“, precizează pictorul.

O astfel de icoană este mult mai scumpă, fiind mult mai greu de realizat. În magazinele din România nu se găsesc icoane bizantine făcute cu foiţă de aur, iar cele importate este posibil să aibă doar un strat de aur pulverizat. „Trebuie să ştiţi că în Europa nu se fac icoane cu foiţă de aur, iar ele se pot găsi doar în galeriile de artă. Acestea trebuie să aibă specificat într-un colţ de câte karate este aurul folosit, 19, 20, 21 sau 23, şi niciodată nu i se dă o patină învechită. La vânzare trebuie să fie însoţite şi de certificatul acelei foiţe, exact ca o bijuterie“, încheie Liviu Balâc.

Gabriela Niculescu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2011

֩ Comentarii