Imprimati articolul

Cum se vede „criza ouălor“ de la producători

Scumpirea ouălor pe toate pieţele din România a fost motivată, pe rând, prin fenomenele meteo, în speţă frigul cumplit care a întrerupt un timp aprovizionarea pieţelor, dar a afectat şi procesul firesc, natural, de ouare în fermele de păsări. A fost luat în calcul însă şi preţul mare al modernizării bateriilor de creştere a păsărilor, impusă de Uniunea Europeană pentru „confortul“ înaripatelor, cu termen ultimativ 1 ianuarie 2012. Toate acestea au dus la dublarea şi chiar triplarea preţurilor la tarabă. Iată ce spune despre această situaţie unul dintre principalii producători de ouă, Grupul Agricola din Bacău.

„Lipsa din rafturi a ouălor pentru consum şi preţul ridicat al acestora erau previzibile – susţine preşedintele Agricola, Grigore Horoi. De ce? Pe de o parte, deoarece începând cu ianuarie 2012 ouăle produse în cuşti (baterii de creştere a păsărilor) neîmbunătăţite nu mai pot fi comercializate pentru consum direct (ele pot fi folosite doar în industrie şi alimentaţia publică: în cofetării, în panificaţie etc.). Din acest motiv, oferta de ouă este mai redusă în această perioadă.“ În plus, Polonia, un exportator notoriu de ouă pe piaţa noastră, nu mai poate trimite în România ouă produse în cuşti neîmbunătăţite, aşa cum a procedat până anul trecut.

De asemenea, nu toate companiile producătoare de ouă din România au reuşit să înlocuiască echipamentele de creştere a găinilor ouătoare, pentru că acestea nu sunt deloc ieftine: pentru aproximativ 220.000 de păsări, investiţia în fermă, plus staţia de sortare a ouălor pe care a făcut-o Agricola în ferma sa Avicola Lumina Constanţa (companie din Grupul Agricola Bacău) au costat peste 3 milioane de euro.

Un alt motiv, la fel de important – spun cei de la Agricola – îl reprezintă costul semnificativ al resurselor folosite pentru producţia ouălor. Astfel, pe lângă amortizarea echipamentelor, care creează o foarte mare presiune pe costuri, mai intervine preţul ridicat al cerealelor, care s-a dublat faţă de anul 2009. „Rapoartele statistice – a precizat Grigore Horoi – relevă însă un calcul simplu: dacă în 1990 cu un salariu mediu în România se puteau cumpăra 2.087 de ouă, cu salariul mediu din 2011 s-ar fi putut cumpăra 3.404 bucăţi, deci cu 63% mai multe. Prin urmare, în termeni reali se poate spune că ouăle s-au ieftinit faţă de 1990.“

Producţia mică reface strategia de livrare

Cine a vizitat, în aceste zile, magazinele mari sau mici ori pieţele agroalimentare a putut constata, pe lângă creşterea preţurilor, şi lipsa acută de marfă. Ne referim, evident, la ouă. „E foarte probabil – spune directorul de la Avicola Constanţa, Vasile Bunduc – ca ouăle de Agricola să nu existe peste tot din mai multe motive: în unele supermarketuri suntem listaţi la nivel naţional, în unele local şi în altele suntem prezenţi în Moldova şi în Bucureşti. De altfel, în ultima perioadă ne focusăm zonal.“

Cert este însă că Agricola livrează, zilnic, întreaga producţie de ouă: până de curând 100.000 de bucăţi pe zi, iar acum s-a ajuns la 140.000. Din luna martie se va atinge însă nivelul de 200.000 de ouă pe zi. „E drept – re­cunoaşte Vasile Bunduc –, e ceva mai puţin faţă de anul trecut, când în perioada similară se livrau 250.000 de ouă zilnic. Avicola Constanţa a lichidat însă cinci ferme în urma procesului de modernizare a bateriilor, iar acum are şi efective mai mici în spaţiile modernizate, pentru confortul păsărilor.“

În situaţia actuală, la Agricola comenzile medii au crescut de zece ori, de la 100 de cofraje (cu 30 de ouă), la peste 1.000 de cofraje. Tot acum, marile reţele din retailul modern nu au acceptat propunerea de mărire a preţului de achiziţie (Agricola livra cu 0,40 de lei oul), dar marfa nu a ajuns la raft deoarece – spun cei de la Agricola – cum ajungeau ouăle la ei erau luate direct cu paletul de revânzători, pentru că în comerţul tradiţional se vindea oul cu 0,60 de lei, fără TVA.

Oferta a ajuns mai mică decât cererea

În concluzie, să reţinem că în acest moment cererea de ouă pentru consum pe piaţa locală este mai mare decât oferta, perioadă caracterizată şi de sezonalitatea specifică anotimpului rece, respectiv de diminuarea semnificativă a producţiei din gospodăriile populaţiei. Pe de altă parte, în această perioadă s-au redus substanţial şi importurile de ouă ca urmare a interzicerii comercializării în coajă a ouălor produse de găinile crescute în cuşti neîmbunătăţite.

Preţurile mari descurajează însă şi cererea în sine de pe piaţă, deci aprovizionarea este echilibrată ca atare. De asemenea, unii cumpărători se uită, deja, la etichetarea ouălor, la cifra înscrisă obligatoriu pe ele şi trăiesc cu ideea, indusă foarte mult mediatic (dar greşit!!) că ouăle cu cifra 3 sunt nocive (ouă „stre­sate“??!!). „Nu producerea ouălor cu cifra 3 este interzisă (şi nici sistemul de a creşte găini în baterii) – spun specialiştii din domeniu –, ci modul în care erau cazate găinile până acum, adică în cuşti (baterii) nemodernizate (apropo, subvenţiile în avicultură se acordă, de anul trecut, pentru confortul păsărilor).“

Oricum, Agricola Bacău va produce, din primăvară, şi „ouă fericite“, pe care le va inscripţiona cu cifra 1.

Petru DONE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 6, 16-31 MARTIE 2012

֩ Comentarii