Imprimati articolul

Cum obţinem o pensie decentă? (I)

De câţi bani vom avea nevoie la pensie pentru „o viaţă decentă“? Depinde în primul rând de definiţia pe care fiecare dintre noi o dă unui astfel de mod de viaţă. La limita minimă ar putea însemna acoperirea nevoilor de bază. Pentru cei mai mulţi cetăţeni, un răspuns acceptabil ar fi menţinerea standardului de viaţă cu care s-au obişnuit în timpul vieţii active.

Specialiştii recomandă diverse modalităţi de a evalua dimensiunea veniturilor care ne vor fi necesare la pensie. În principiu, se consideră că, la vârsta pensionării, nu vom mai avea cheltuieli legate de creşterea şi educarea copiilor, dar vom avea cheltuieli mai mari pentru întreţinerea sănătăţii proprii.

Cheltuielile casei rămân de actualitate (chirii, impozite, asigurări, utilităţi, reparaţii etc.). Pentru cine are maşină şi nu este dispus să renunţe la ea, va trebui să plătească în continuare cel puţin impozitul, asigurările şi reviziile maşinii, chiar dacă cheltuielile cu combustibilul ar putea scădea într-o măsură. Dacă în timpul vieţii active aţi atins un standard de viaţă mai ridicat, trebuie să ţineţi cont că impozitele şi toate cheltuielile de întreţinere şi asigurare a proprietăţilor pe care le deţineţi au un nivel proporţional cu valoarea acestora.

Specialiştii afirmă că, statistic vorbind, studiile derulate în întreaga lume arată că, în medie, o persoană îşi poate menţine standardul de viaţă cu care s-a deprins în timpul vieţii active dacă la pensie dispune de un venit care să reprezinte cca 80% din salariul obţinut în ultima perioadă de exercitare a profesiei.

Sursele acestui venit pot fi diverse: pensia de stat, pensii private, anuităţi obţinute din asigurările de viaţă, alte economii sau venituri provenind din diverse investiţii. Mai greu de ştiut este cât de consistente trebuie să fie toate aceste economii pentru a produce efectul scontat.

Deocamdată, dacă este să ne ghidăm după experienţa acumulată în majoritatea ţărilor europene, se poate afirma că tendinţa generală este aceea de a subestima volumul economiilor necesare. Ca dovadă, în toate statele europene există un procent substanţial de cetăţeni care declară, la vârsta pensionării sau puţin înainte de acest moment, că vor fi nevoiţi să lucreze şi după pensionare pentru a-şi completa veniturile.

Câţi bani vom avea la pensie?

Ce ştim acum despre câţi bani vom avea la pensie? Ţinând cont de legislaţia actuală, portalul pensiileprivate.ro a identificat un număr de scenarii probabile.

Iată două exemple:

„Cetăţeanul mediu“

Am numit astfel o persoană care a câştigat în medie, de-a lungul întregii perioade de activitate, un salariu egal cu salariul mediu pe economie. Ca urmare, pensia sa de stat va fi, potrivit modului de calcul statuat de legislaţia actuală (Legea nr. 19) de 1 punct de pensie, adică de 45% din salariul mediu pe economie.

Asta înseamnă că veniturile i se vor reduce brusc la mai puţin de jumătate. Va reuşi „cetăţeanul mediu“ să trăiască decent cu mai puţin de jumătate
dintr-un salariu care-i acoperea cu greu nevoile?

„Cetăţeanul mediu de succes“

Am încercat apoi să desenăm traseul profesional al unui angajat „de succes“: o persoană care a început de la nivelul de începător şi a avansat în carieră treaptă cu treaptă, ajungând către finalul vieţii sale profesionale să ocupe timp de circa 10 ani un post de conducere plătit cu un salariu echivalent cu 5 salarii medii pe economie.

Cel mai probabil, această persoană va fi realizat pe parcusul întregii cariere un venit mediu egal cu circa 3 salarii medii pe economie, ceea ce înseamnă că va fi îndreptăţită să primească o pensie de 3 puncte de pensie, adică de 3 ori câte 45% din salariul mediu pe economie, ceea ce înseamnă mai puţin de un salariu mediu şi jumătate.

Raportat la veniturile sale de dinainte de pensionare, de 5 salarii medii, înseamnă că va dispune de aproape de 4 ori mai puţini bani. Dacă nu va dispune şi de alte venituri, standardul său de viaţă se va degrada puternic.

Noile acorduri de finanţare îndeamnă la pesimism

Concluziile par pesimiste? Să adăugăm faptul că punctul de pensie nu valorează încă 45% din salariul mediu şi, chiar dacă va atinge acest nivel, este improbabil ca el să poată fi menţinut pe termen lung. Mai mult, informaţii de ultimă oră arată că una dintre condiţiile acordului de finanţare încheiat de România cu Uniunea Europeană este modificarea substanţială a parametrilor sistemului public de pensii, incluzând trecerea de la indexarea pensiilor proporţional cu salariul mediu la indexarea cu inflaţia.

Pentru beneficiarii drepturilor de pensie, aplicarea acestei condiţii se va concretiza într-o adâncire a clivajului dintre puterea de cumpărare în timpul vieţii active şi cea de după pensionare. Câtă vreme în România rata de creştere a salariilor se menţine destul de ridicată chiar şi în vreme de criză, depăşind clar nivelul inflaţiei, este de aşteptat ca decalajul între salarii şi pensii să se adâncească, iar proporţia de înlocuire a salariului prin pensie să se reducă dramatic în ceea ce priveşte pensia de stat.

Să mai ţinem cont de fenomenul foarte extins al salariilor „gri“, pentru care va intra în calculul pensiei numai partea „oficială“ a salariului. Aşadar, scenariile prezentate ar putea fi chiar prea optimiste.

Pensia privată obligatorie va adăuga şi ea câteva procente veniturilor celor care contribuie la Pilonul II. Să nu uităm însă că, oricât de bune ar fi rezultatele investiţionale ale fondurilor de pensii de Pilon II, acestea se aplică unor contribuţii foarte mici. Ca urmare, nu putem aştepta rezultate spectaculoase din această direcţie.

Daniela Gheţu, director editorial
Publicaţiile PRIMM – Asigurări & Pensii
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2009

֩ Comentarii