Imprimati articolul

Culturile de legume în luna august

Ca şi în luna iulie, în august se ating din nou temperaturi şi intensităţi ale luminii foarte ridicate, dar este şi perioada la începutul căreia se înregistrează recoltările maxime la culturile de legume din câmp.

De regulă, august este o lună foarte secetoasă. De aceea reamintim că, după rezistenţa la secetă, legumele se împart în cinci grupe:
- grupa I, cu toleranţă scăzută şi care necesită irigări frecvente: broccoli, conopidă, castraveţi, ceapă, dovlecelul de vară, ridichile, spanacul, ţelina de peţiol, varza chinezească, diverse verdeţuri;
- grupa a II-a, cu toleranţă scăzută-medie: fasolea şi mazărea de grădină, prazul;
- grupa a III-a, cu toleranţă medie: ardeii, dovleacul, dovlecelul de iarnă, napul, pătlăgelele vinete, re­ventul, sfecla, tomatele, varza de Bruxelles;
n grupa a IV-a, cu toleranţă medie-ridicată: morcovul, pepenii, porumbul dulce;
- grupa a V-a, cu toleranţă ridicată, care rareori necesită irigare: cartoful dulce, pătrunjelul, salata, sparanghelul.

În concluzie, pentru luna august, în condiţiile în care factorii climatici vor fi tipici acestei perioade, şi anume temperaturi excesive şi precipitaţii scăzute, culturile de conopidă şi varză de toamnă, castraveţii, dovlecelul de vară, ridichile, ţelina, precum şi diverse alte verdeţuri vor necesita o atenţie deosebită în ceea ce priveşte asigurarea cu apă. Normele de udare vor fi eventual mai mari cu 20% comparativ cu luna precedentă şi pe cât posibil fracţionate în mai multe reprize.

În această perioadă se va acorda o atenţie deosebită atacului unor dăunători:
- păianjenul roşu la castraveţi, ardei şi pătlăgele vinete, fasole şi chiar morcov; atacul se manifestă localizat pe partea inferioară a frunzelor şi se recunoaşte după prezenţa unei pâsle mătăsoase maronii, iar pe partea superioară după depigmentarea, albirea şi uscarea ţesuturilor; tratamentul se va orienta spre partea inferioară a frunzelor;
- păianjenul lat constituie un dăunător extrem de periculos pentru aceleaşi culturi enumerate mai sus; produce gofrarea frunzelor de la vârf, scurtarea internodiilor, avortarea florilor şi suberificarea fructelor; se prezintă ca un fel de rapăn; ATENŢIE! Păianjenul lat este transportat de către musculiţa albă şi de afidele înaripate, deci nu trebuie neglijaţi nici aceşti dăunători;
- fluturele mic al verzei, cu larvele de culoare verde, fluturele mare al verzei, cu larvele de culoare galben-verzui, ca şi buha verzei sunt câţiva dintre dăunătorii specifici acestei culturi şi perioade din an; larvele atacă aparatul foliar, în cazul buhăi fiind atacată şi căpăţâna, în interiorul căreia lasă numeroase dejecţii;
- musca morcovului, dăunător frecvent la această cultură; larvele produc la nivelul rădăcinilor galerii superficiale, de culoare ruginie; în zonele atacate se instalează ciuperci saprofite.

Tratamentele de combatere:

- Musculiţa albă – produse de contact-ingestie, translaminare şi sistemice, cum ar fi cele pe bază de imidocloprid în concentraţie de 0,02-0,075% sau imidocloprid + deltametrin 0,15 %, ori acetamiprid 0,04%, ş.a.
- Afide – produse pe bază de dimetoat, deltametrin, imidocloprid, cipermetrin, bifentrin ş.a.
- Buha verzei – produse pe bază de deltametrin sau dimetoat ori alfacipermetrin sau cipermetrin ş.a.

Dr. Victor LĂCĂTUŞ,
Director Ştiinţific, ICDLF Vidra

֩ Comentarii