Cultivatorii de porumb nu au motive de linişte

Pe piaţa mondială, preţul porumbului este într-o cădere îngrijorătoare pentru cultivatori. Aceasta în pofida faptului că producţia mondială a anului de piaţă 2008/2009 (evaluată la aproape 782 milioane de tone) este mai mică cu aproximativ 4 milioane de tone decât consumul normal.

Producţia bună de orz şi grâu furajer a dus la deprecierea preţului porumbului, care faţă de luna iunie 2008 a scăzut cu 40%. Aceasta din punctul de vedere al pieţei, care a înregistrat în ultimii ani distorsiuni ce au pus la grea încercare analiştii în materie de piaţă agricolă. Ce-i drept, în România porumbul este o cultură scumpă pentru cei care practică metode tradiţionale de cultivare, nu şi pentru fermierii care apelează la tehnologii intensive de cultivare. La un randament de peste 10.000 kg/ha, porumbul este incomparabil mai rentabil decât grâul cultivat în acelaşi sistem intensiv.

Împotriva acestei realităţi economice, porumbul continuă să fie cotat la bursă aproape de nivelul maxim al grâului. Una dintre explicaţii ar fi orientarea cultivatorilor de porumb spre unităţile de procesare a biocombustibilului, unde preţurile au fost până acum atractive. Mai ales datorită acestei conjuncturi, cultivatorii americani au vândut procesatorilor de etanol 100 milioane tone de porumb. Lucrurile riscă să cunoască o schimbare fundamentală de strategie, în condiţiile în care preţul petrolului a scăzut cu mult sub limita produselor vegetale destinate fabricării biocombustibilului.

Analiştii susţin că este vorba totuşi de o conjunctură de moment şi îndeamnă guvernanţii să susţină financiar producătorii de produse bioenergetice. Cei care au făcut investiţii pentru a construi asemenea instalaţii nu au motive de a-şi revedea planurile de afaceri, întrucât industria bioenergetică reprezintă, deocamdată, principala alternativă la politica de dominaţie a cartelurilor petroliere.

Datele statistice indică pentru România o producţie de porumb de 7,5 milioane tone. Preţul de vânzare este, deocamdată, sub limita costurilor efective de producţie şi există puţine speranţe ca micii producători să-şi recupereze cheltuielile. Nu este primul an în care ei se găsesc în această situaţie, dar ar putea ca el să fie ultimul, în cazul în care investitorii din România îşi vor finaliza numeroasele investiţii în domeniul producerii biocombustibilului. Una din aceste speranţe stă în legiferarea cultivării porumbului modificat genetic, care ar asigura o profitabilitate acceptabilă cultivatorilor.

Cu o suprafaţă cultivată anual cuprinsă între 2,2 şi 2,5 milioane hectare, România este lider absolut în Europa. Din nefericire, din punctul de vedere al randamentelor suntem la jumătatea realizărilor fermierilor francezi, italieni sau unguri, ultimii socotiţi a fi a treia forţă a Uniunii Europene în materie de porumb.

• Cu o producţie totală de 781 milioane tone, porumbul este prima cultură mondială, el fiind urmat de grâu şi orez.
• Şansele de extindere a suprafeţei cultivate ţin mai ales de cererea tot mai mare din partea industriei profilate pe biocarburanţi, aflată într-o creştere extraordinară.
• Pe primele locuri în topul cultivatorilor de porumb se află SUA, China, India, Brazilia, Mexic, România şi Franţa, cu menţiunea că americanii sunt lideri absoluţi, ei deţinând o cotă de piaţă de aproape 70%.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu