Imprimati articolul

Cu credinţă în Dumnezeu şi dragoste de oameni

Pe un loc de legendă - Movila lui Burcel - din comuna vasluiană Codăieşti străjuieşte de două decenii Mănăstirea Ştefan cel Mare şi Sfânt, unde câţiva călugări, sub ascultarea şi îndrumarea duhovnicească a părintelui stareţ Ştefan Guşă (foto), nevoiesc îngrijind bătrâni, bolnavi lipsiţi de sprijin, femei şi copii, victime ale violenţei în familie.

Părintelui stareţ Ştefan Guşă:

„Am început să adăpostim pe lângă mănăstire oameni necăjiţi încă din 2000. Trei ani mai târziu am primit acreditarea şi cu destule greutăţi am reuşit să construim în cadrul mănăstirii un cămin cu 50 de locuri cu toate dotările necesare“.

Dumnezeu e sus şi vede

- Vă întâlnesc însă la poalele dealului, şi nu pe colină.

- Aşa este. Din lipsa apei – am forat până la 300 de metri fără rezultat – ne-am mutat aici, unde avem apă curentă, animalele şi pământul mănăstirii, într-un cuvânt chivernisim două lăcaşuri mănăstireşti. Pe asistaţi i-am adăpostit în chiliile călugărilor, câte doi în cameră, asigurându-le, spun eu, condiţii decente.

- Cine sunt aceştia?

- La această dată avem 17 bătrâni şi două femei cu copii, victime ale violenţei domestice. Sunt oameni din diferite colţuri ale ţării, fiecare cu povestea lui, oameni părăsiţi de familie pe care îi ocrotim, oferindu-le cele necesare din puţinul pe care îl avem. Iată un exemplu: am avut grijă de o bătrână oarbă timp de cinci ani de zile, am internat-o în spital când a fost nevoie, i-am cumpărat medicamente, într-un cuvânt am îngrijit-o până a plecat la Domnul.

Atunci am aflat că avea un fiu care nu a vizitat-o niciodată şi când a venit la înmormântare a cerut o ipotetică moştenire şi chiar a obţinut de la Direcţia de specialitate Vaslui pensia pe ultimele trei luni, fiind „cel îndreptăţit să aibă grijă de bătrână“. Şi un astfel de caz nu este singular.

Ajutăm din puţinul pe care îl avem

- Mai sunt solicitări?

- Mereu ne caută oameni. Ultimul dintre cei veniţi la noi este un bătrân din Constanţa. În măsura în care avem locuri, solicitanţii sunt invitaţi să stea la noi câtva timp şi, dacă se pot adapta, rămân.

Primim, aşa cum spuneam, mame cu copii sau femei singure victime ale violenţei în familie, cărora le acordăm cazare, consiliere medicală, psihologică şi juridică.

- Toate acestea înseamnă, părinte stareţ, cheltuieli. Cum vă descurcaţi?

- Avem gospodărie, mai primim danii de la credincioşi, iar la sărbători merg pe la colegii mei din parohiile mai avute şi slujesc. Nu ne-am putea descurca însă fără munca fără preget a celor şapte călugări şi trei monahi care, iată, i-aţi văzut, robotesc din zori până în noapte pentru că, vedeţi, iubirea de oameni este porunca a doua – la fel de mare ca porunca întâi care este iubirea de Dumnezeu: „Precum Eu v-am iubit pe voi, se spune în Noul Testament, aşa voi să vă iubiţi unul pe altul“.

Şi părintele pleacă grăbit pentru că are în construcţie o nouă biserică pe Movila lui Burcel, o alta la poalele dealului şi în stadiu final un paraclis de lemn pe care îl va trimite în Basarabia, la Ţiganca, acolo unde odihnesc mii de soldaţi români căzuţi în luptele pentru eliberarea Basarabiei.

„Le-om face pe toate, ne-a spus sfinţia sa, pentru că măsura cu care măsori, cu aceea ţi se va măsura!“

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2009

֩ Comentarii