Imprimati articolul

Crizantema, regina grădinii, toamna

O grădină adevărată nu poate mirosi a toamnă dacă nu are măcar o tufă de crizanteme. Tufănelele – cum se numesc ele popular – sau dumitriţe ori margarete de toamnă sunt originare din Asia şi au fost cultivate în China încă de acum 3.000 de ani. În Japonia au intrat în cultură mai târziu, dar a fost asimilate ca floare naţională. Crizantema cu 16 petale este sigiliu imperial şi reprezintă simbolul bucuriei. În greacă, crizantema înseamnă floare de aur.

Tradiţia românească spune despre tufănele că ele există la noi de când pământul, mai ales că sunt prezente în cele mai vechi tradiţii folclorice. Crizantema cuprinde peste 150 de specii. De-a lungul timpului amelioratorii au obţinut cele mai spectaculoase flori şi culori, de la cele mici, la cele cu capitule mari, regale.

Cultura ca plantă anuală

- Chrysanthemum coronarium L: originară din Europa meridională, are 30-100 cm înălţime, cu multe ramificaţii. Florile albe sau galbene sunt dispuse în capitule terminale cu diametru de 4 cm;

- Chrysanthemum cariantum L.: originară de vestul Africii, înaltă de 40-80 cm, prezintă tulpini groase, ramificate, flori simple galbene sau albe şi baza de culoare purpuriu închis sau violet;

- Chrysanthemum segetum L.: originară din Europa, glabră, înaltă de 60 cm, ramificată puternic, frunze amplexicaule, glauce, dinţate sau laciniate, flori galbene, cu capitule de 9 cm.

Epoca de semănat variază în funcţie de perioada în care dorim să avem plantele înflorite. Semănatul poate avea loc în luna martie-aprilie, în răsadniţe reci, direct în substrat sau la ghiveci. Semănatul poate avea loc şi direct în grădină, la sfârşitul lunii aprilie. Distanţa de plantare/semănare este de 30 cm între plante. Semănatul se poate face şi toamna, la sfârşit de septembrie, început de octombrie; se repică la ghivece. Se păstrează peste iarnă în răsadniţe reci, iar primăvara se plantează la loc definitiv. În toate variantele, forma tufei poate fi reglată prin ciupit.

Cultura ca plantă perenă

- Chrysanthemum leucanthemum L.: originară din Europa şi vestul Asiei, 70 cm înălţime, tulpini ramificate sub formă de tufă. Capi­tulele sunt simple, formate din flori tubuloase, de culoare galbenă sau albă;

- Chrysanthemum maximum este o crizantemă de tip margaretă înaltă, cu capitulul de 7 cm diametru;

- Chrysanthemum parthenium L.  sau crizantema tip muşeţel creşte sub formă de tufă înaltă de 80 cm, cu flori tubuloase, galbene sau galben-aurii, rar roşcate;

- Chrysanthemum roseum L, de asemenea de tip muşeţel, are flori mici, de 5-7 cm în diametru, colorate în roz luminos.

Se cultivă într-un sol obişnuit de grădină, cu expoziţie însorită, bine lucrat şi bogat în substanţe nutritive. Înmulţirea se face prin sămânţă şi prin despărţire de tufă. Semănatul se face în aprilie-mai, direct în câmp sau la răsadniţe reci, fiind necesare 4 grame pentru un metru pătrat de răsad. Răsărirea are loc după 3-4 săptămâni de la semănat. După alte 3-4 săptămâni de la răsărire, plantele se repică la 10 cm distanţă, iar toamna se plantează la loc definitiv, având grijă să se asigure 30-60 cm între plante. Înmulţirea prin despărţirea tufelor se face primăvara sau toamna. Când iernile sunt aspre, plantele pot fi protejate cu un strat de paie sau frunze.

Cultura ca plantă la ghivece

Pentru plantele dirijate pe o singură tulpină se folosesc ghivece cu un diametru de 8-9 cm, iar când avem mai multe ramificaţii vom utiliza vase cu diametru de 12-14 cm. Este foarte important să oferim plantelor spaţiu suficient. Acesta diferă de la 35 ghivece/mp, în cazul crizantemelor plantate la ghivece cu diametrul mic, la 10-11 ghivece/mp, în cazul plantelor ramificate sub formă de tufă. Plantarea se face primăvara, în spaţii protejate, iar în grădină plantele pot fi duse imediat ce temperatura permite acest lucru.

Legenda crizantemei

Trăiau, pe o pajişte, două crizanteme surori, una albă şi alta galbenă. Într-o zi a trecut pe acolo un grădinar foarte bătrân, care s-a îndrăgostit pe loc de floarea galbenă. A luat-o acasă, a îngrijit-o şi a făcut din ea cea mai frumoasă dintre toate florile câte existau. Pe câmp, crizantema albă plângea amarnic fiindcă a fost părăsită de sora ei şi nu mai avea cu cine să vorbească, dar era tristă şi pentru că nu fusese apreciată. Într-o zi, s-a auzit că împăratul căuta floarea perfectă pentru blazonul familiei sale. A mers şi la bătrânul grădinar să vadă minunea despre care vorbea toată împărăţia, a admirat crizantema galbenă mult, dar el căuta altceva, o floare simplă.

În timp ce mergea acasă, a întâlnit o floricică albă, încă suspinând, ofilită de atâta durere. Dar i-a plăcut atât de mult simplitatea ei, încât a dus-o la palat, spunând că, de aici înainte, crizantema albă va fi blazonul familiei. A fost admirată şi pictată astfel încât celebritatea ei a depăşit graniţele ţării. Sora ei galbenă, după o perioadă de fericire, a fost aruncată de grădinar la gunoi, fiindcă acesta n-a putut-o ierta că nu l-a putut impresiona pe împărat încât s-o folosească pe ea drept blazon.

O altă legendă, legată de numărul mare de petale adunate într-o floare de tufănică, spune că o fetiţă se ruga la Maica Domnului să-i însănătoşească mama foarte bolnavă. Şi a visat că aceasta i-a spus că mămica ei va mai trăi tot atâtea zile câte petale are tufănica din curte. A doua zi dimineaţa, fetiţa s-a repezit să numere petalele şi când a văzut că floarea are doar câteva, a rupt în sute şi mii de bucăţi  toate petalele. Înduioşată, Maica Domnului i-a dat mamei fetiţe multe zile de atunci încolo, iar plantei o bogăţie de flori şi culori cum nu s-a mai văzut.

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2012

֩ Comentarii