Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Criză şi în iarmaroc!

Porumb, vaci cu viţei, bulgări de sare, cherestea, şrot de floarea-soarelui, var nestins, grâu, vase de plastic, pâine, perdele, caş, papuci, cai „care mănâncă jeratec“, parfum Chanel 5 îmbuteliat în Republica Moldova, aparatură electronică „made in China“, toate învăluite în fumul înecăcios de la grătarele cu mici de unde sună asurzitor vocea lui Florin Salam, Adrian Copilul Minune sau a altor manelişti de succes. E imaginea obişnuită a unui iarmaroc, cel de la Scânteia, aici unde dintotdeauna se întâlnesc să vândă sau să cumpere oameni din Iaşi, dar şi din judeţele limitrofe.

N-au oamenii bani

În acelaşi timp, iarmarocul este locul unde poţi simţi cel mai exact pulsul vieţii economice, al traiului de fiecare zi al „României profunde“, cum sună o expresie des utilizată de unii oameni politici. Ilie Moroşanu din Codăeşti - Vaslui, locul de baştină a Anei Pauker, aşteaptă cumpărători pentru grâul şi porumbul pe care l-a adus de acasă. „N-am vândut până acum decât 15 kg de boabe, îmi spune dumnealui, şi astea după ce am mai lăsat din preţ. Altădată, înainte de recoltat, n-aveam marfă cât se întreba, acum...“

Alături, un meşteşugar din Bârlad, pe numele său Viorel Jugaru, care confecţionează harnaşamente pentru cai. „În urmă cu trei-patru ani, îşi aminteşte dumnealui, vindeam aici marfă de 4-5 milioane; acum oamenii folosesc guri de ham din pânză sau căpăstru din sfoară. Lumea nu are bani şi nouă ne este tot mai greu. Gândiţi-vă că pun motorină de 5-6 sute de mii şi, la sfârşitul zilei, îmi fac casa, ca să zic aşa, şi văd că am vândut marfă de 40-50 lei.“ Necăjit este şi Ionel Dandu din Cheile Bicazului. „Sunt plecat de acasă de miercuri, am tot oprit prin târgurile pe care le ştiu dintotdeauna, cu grinzi, căpriori, dulapi şi tot ce trebuie pentru o casă. Din păcate, am, iată, mai mult de jumătate din marfă nevândută. Până acum mai veneau bani de la cei care lucrau în afară, dar o duc greu şi ei, iar noi... ce să mai vorbim?“

Tot acolo şi Nicolae Mihăilă din Bodeşti, care a venit la târg cu 30 de ouă. „Ce să fac, dacă pensia pe care o primesc şi pe care am auzit că ne-o mai taie nu ne ajunge nici de unele?“
Iarmarocul are şi o zonă amenajată pentru vânzarea produselor de origine animală. Aici stau de vorbă cu Maria Afloarei care vinde caşul de la cele 80 de oi pe care le are: „Cred că şi astăzi plec cu marfa acasă. Dacă aş avea bani aş merge cu trenul până la Iaşi, unde caşul se mai vinde; aici, vedeţi şi dumneavoastră...  M-am sfătuit cu ai mei şi am hotărât să scăpăm de oi, aşa cum am vândut şi vaca, pentru că dădeam laptele la porci.“

Ultimul olar

Mai departe de aglomeraţie îl întâlnesc pe Constantin Moraru, care de şapte decenii face oale. „Oalele pentru sarmale, cănile pentru vin, dar şi obiectele de podoabă – de artizanat, le spune dumnealui – se vindeau ca pâinea caldă. Acum, când au apărut chinezăriile de plastic, viu colorate, lumea le-a cam uitat. Ştiţi, zâmbeşte trist moş Costică care împlineşte la Crăciun 80 de ani, am rămas ultimul care mai foloseşte argila plastică, cum i se spune lutului bun. Dar să ştiţi că muşcata din fereastră nu trăieşte decât în oală de lut, în plastic se ofileşte şi moare.“

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 15, 1-15 AUGUST 2010

Vizualizari: 1006



֩ Comentarii

 
֠ 1.     Măneanu Varvara Magdalena -- (15-August-2010 )
Păi ? ce să spun... "I-a priviţii cum se duc "....(vorba poetului )sub ochii noştrii, şi ochii orbi ai politicului. Nimeni nu ia o măsură legislativă fermă de a sprijinii pe meşteşugari şi manufacturieri.

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI