Creatorul popular Nicolae Popa la 90 de ani

Târpeşti, un sat din comuna nemţeană Petricani, este de zeci de ani înscris pe hărţile marilor agenţii turistice occidentale. Faima satului se datorează lui Nicolae Popa (foto), o personalitate de o mare forţă de expresie, creator de măşti, costume populare, sculpturi în piatră şi lemn, culegător de folclor, dar mai ales creatorul unui muzeu.

Clădirea în stil moldovenesc cuprinde piese de o adevărată valoare din săpăturile arheologice, exponate etnografice, de artă feudală, obiecte casnice - peste 30 de mii de piese strânse cu trudă timp de jumătate de veac, expuse în 14 încăperi. „Casa am făcut-o cu banii pe care mi-i dădeau turiştii străini cărora le plăceau lucrările mele în lemn şi măştile. Piesele arheologice le am din săpăturile pe care le-am făcut, vreme de vreo 20 de ani, în preajma satului cu specialişti din Bucureşti şi Bacău.

Alte obiecte le-am strâns de prin satele din jur. Plecam cu femeia mea cu căruţa şi, când ne-au luat calul la colectiv, am făcut un căruţ pe care-l trăgeam amândoi umblând din sat în sat. Ne opream la preoţi şi la oamenii mai bătrâni. Rezultatul? Obiecte de o mare frumuseţe, ce nu se mai fac acum şi care încântă ochii vizitatorilor.“

Cântăreţ bisericesc, voluntar pe frontul de Răsărit, invalid de război, Nicolae Popa, „moş Culiţă“, cum îi spun cu dragoste consătenii, a avut o viaţă – zâmbeşte pe sub mustaţa tuşinată – „cum puţine sunt“.

Pentru că a luptat pe frontul antisovietic, i-a fost luată pensia, apoi în anii '50 a rămas fără pământ şi fără vite; venise apoi colectivizarea.

A intrat în mişcarea anticomunistă condusă de colonelul Dabija. Au fost trădaţi şi Neculai Popa este arestat împreună cu alţi 700 de luptători. E condamnat la cinci ani şi cunoaşte infernul închisorilor comuniste pe care l-a descris în „Cartea vieţii mele“, unul dintre cele cinci volume pe care le-a scris în ultimii ani. La Aiud a stat în aceeaşi celulă cu poetul Radu Gyr, de la care a reţinut un colind reprodus într-una din cărţile sale.

- În realitate, am avut mai multe. Pot spune că muzeul din Târgu-Neamţ este tot al meu, dacă socotesc că am donat aici peste 2.000 de obiecte de mare valoare. Lucrări de-ale mele se găsesc în muzeele din Bucureşti şi din străinătate şi sper, dacă oi fi sănătos, să ofer vizitatorilor şi sculpturile aiestea - şi îmi arată o lucrare din lemn la care meştereşte.

Răsplătit cu peste 200 de diplome şi medalii în ţară şi străinătate, cunoscut publicului printr-un film documentar făcut de TVR, moş Culiţă are un mare necaz.

„Dacă, îmi spune, înainte de ‘89 primeam zilnic 6-7 autocare de turişti străini, cărora le ofeream şi un spectacol cu obiceiuri de iarnă, cu trupa alcătuită de oamenii din sat, după Revoluţie, ca şi cum s-au stins deodată o mie de becuri, s-a făcut întuneric, străinii nu mai vin. E drept, numărul vizitatorilor români e ceva mai mare. Oricum, e mare păcat că ceea ce am strâns aici, o parte din sufletul oamenilor din partea asta de ţară, să rămână între pereţii casei. Poate noul ministru al turismului va afla că lucruri interesante sunt nu numai în staţiunile de la mare şi de la munte“.

L-am găsit pe Nicolae Popa lucrând cu atenţie o sculptură în lemn „un strămoş“, cum zice dumnealui. „Şi, dacă voi fi sănătos, adaugă, voi lucra şi în piatră.“ Şi toate acestea la vârsta de 90 de ani! Pentru că, la începutul lunii august, creatorul popular din Târpeştii Neamţului trece pragul celor nouă decenii: „La mulţi ani, moş Culiţă!“

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu