Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Crăciunul în Maramureş

Satele maramureşene, îndeosebi cele aşezate de-a lungul Văilor Izei şi Vişeului, încă mai păstrează patina timpului. Din nefericire, multe dintre tradiţiile specifice sărbătorilor sunt pe cale să se piardă odată cu îmbătrânirea ori exodul masiv al populaţiei din zonă.

Tradiţiile iernilor bogate în omăt

Vestirea Naşterii Domnului e precedată de o serie de activităţi gospodăreşti ce arată întâmpinarea celui mai important eveniment din istoria creştinătăţii, venirea Domnului.

Gospodarul îşi pregăteşte casa, dar şi grajdul, şura şi alte bunuri din preajma acestora sunt puse în ordine, se face curat în curte, lemnele sunt stivuite cu grijă sub straşina casei, merii şi perii din ogradă sunt înfăşuraţi în hârtie pentru a fi ocrotiţi de atacul iepurilor, însă la fel de important e şi pregătitul cuptorului în care se coace pâinea pe vatră, cozonacii.

„Casa, gospodăria, toate trebuie să fie pregătite şi primenite de sărbători. E Naşterea Mântuitorului. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, iar în seara de Ajun, când primii colindători trec pragul casei, îndeosebi copii, să fie răsplătiţi cum se cuvine. Cu mere, dulciuri, dar şi cocuţi făcuţi pe vatră. Noi ne-am obişnuit din familie ca toate bunurile ce vor fi puse pe masă de Crăciun să fie pregătite în casă. Apoi, gustul bucatelor făcute acasă au un miros plăcut, îmbietor, care îţi readuce aminte cum erau sărbătorilor pe vremea bunicilor“, spune Floarea Vlad din Săliştea de Sus.

În seara de Ajun al Crăciunului copiii sunt primii care vestesc Naşterea Mântuitorului, colindând din casă în casă până târziu, când se vor auzi peste sat colindele bărbaţilor cu vocile lor apăsate. În unele sate, tinerii sunt cei care merg cu „Viflaimul“, un fel de teatru popular destul de dificil din cauza numărului mare de personaje şi a replicilor lungi. Piesa se joacă de tineri şi-n biserică a doua zi de Crăciun, după terminarea liturghiei. „Steaua“ şi „Capra“ sunt cele mai îndrăgite obiceiuri pe lângă colindele tradiţionale cântate de copii.

„Viflaimul, Capra, Steaua, dar şi jocurile brondoşilor, tineri mascaţi în animale, sunt printre cele mai renumite obiceiuri de sărbători păstrate în satele din Maramureş.

Ţăranul nu uită nicio clipă faptul că sărbătoarea Crăciunului reprezintă Naşterea Domnului, iar obiceiurile populare care-l însoţesc animă momentul, dându-i o conotaţie aparte.

Colindătorii sunt omeniţi cu cele mai alese gustări special preparate. Vinul şi ţuica înveselesc umblatul cu colinda. De fapt, Crăciunul e în toate satele una dintre cele mai importante sărbători, unde veselia şi voia bună completează un eveniment-cheie al creştinătăţii. Viitorul acestei sărbători stă acum în mâinile generaţiilor următoare“, a spus prof. etnolog Pamfil Bilţiu.

Superstiţiile sărbătorii sfinte

Ajunul Crăciunului e împletit cu superstiţiile vechi de sute de ani ce acum sunt privite cu amuzament, dar păstrate cu sfinţenie în majoritatea familiilor.

În zilele premergătoare sărbătorii, gospodinele nu spală rufe, refuză să împrumute din gospodărie bunuri, nu se foloseşte mătura prin casă şi ogradă. Cei care plâng în Ajun vor plânge tot anul, iar în dimineaţa de Ajun e bine să te speli pe faţă cu apă adusă de la izvor în care să pui un bănuţ de argint.

Animalele din gospodărie în jurul cărora se învârte viaţa ţăranului sunt la mare preţuire şi beneficiază de atenţia cuvenită. În unele sate din Maramureş, în seara de Ajun gospodarii pun în fân o bucăţică de aluat despre care se crede că va feri vacile şi caii de boli în anul următor. Dacă animalele se culcă pe partea stângă e semn că se arată o iarnă lungă şi geroasă. Au fost cu totul abandonate unele obiceiuri magice, cum ar fi: legatul picioarelor mesei cu lanţuri, acoperitul podelelor casei cu fân, dar şi aşezarea de otavă sub faţa de masă ca semn al bunăstării.

Maramureşul turistic

În fiecare an, sărbătorile de iarnă aduc câteva mii de turişti români şi străini în cele 440 de pensiuni agroturistice din sate şi comune. Unele rezervări sunt făcute din timpul verii, iar cei care au petrecut sărbătorile o dată în Maramureş obişnuiesc să revină de-a lungul anilor. „De câţiva ani, Botiza a devenit un punct de atracţie turistică . Atât românii, cât şi străinii din Europa preferă să petreacă aici două săptămâni de vacanţă. Peisajul montan, izolarea satului, dar şi condiţiile oferite de proprietarii pensiunilor au transformat preocuparea într-o afacere ce funcţionează aproape tot timpul anului“, a spus Ioan Trifoi, primarul localităţii.

Leontin Cupar
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2011

Vizualizari: 922



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI