Imprimati articolul

Copiii, îngeraşii noştri dragi

„Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare.“ (Eugene Ionesco)

Când trăieşti zi de zi în preajma lor, fără să vrei, înveţi de la ei atâtea lucruri minunate! Cum să fii vesel şi zglobiu din zori şi până-n seară, cum să te bucuri din tot sufletul de o rază de soare jucăuşă care ţi se prinde în par, cum să te minunezi de un fir de iarbă, de un mugur care se desface sub ochii tăi, de-o gâză…

Noi, adulţii, avem impresia că ştim totul, sau aproape totul, dar o discuţie „serioasă“ cu un copil, sau măcar un timp petrecut aproape de el, în care să ne deschidem bine ochii şi urechile, ne va infirma această falsă impresie. Filozofia lor e mult mai profundă decât am crede şi, dacă la ea adăugăm sufletul curat, obţinem reţeta fericirii!

Păstrez şi acum în arhiva sentimentală un desen cu îngeraşi realizat de un băieţel care mi-a motivat: „Ţi-am desenat îngeraşi ca să te ocrotească de rău, pentru că eşti cea mai bună doamnă din lume“. Cum să fii trist în preajma lor?! Cum să fii rău în preajma lor?! Nici vorbă!

„Un copil poate oricând să înveţe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă un lucru“ (Paul Coelho)

Educ. Ileana CÎRSTEA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2009

֩ Comentarii