Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Confesiunile unui răzeş

Personajul de la rubrica de astăzi a Oamenilor de nota… 10, inginerul Ion DIMA, poartă în el mândria de a fi urmaşul-urmaşilor răzeşilor marelui Ştefan. Adică a acelor oameni care, cu secole în urmă, au făcut legământul cu bucata de glie dată lor moştenire pentru vecie.

Cu 63 de ani în urmă, când a văzut lumina zilei Ionel al lui Dima, sătenii din Şişcanii Vasluiului n-o duceau bine, dar nici chiar foarte rău. În anii agricoli binecuvântaţi de Cel de Sus, pâinea dar mai ales mămăliga erau îndestulătoare, iar animalele din bătătura casei le aduceau atât cât era necesar pentru hrana zilnică. De acest mod de trai autarhic, Ionel avea să se despartă în momentul în care a luat calea pribegiei spre şcoli mai înalte, sfârşind cu Facultatea de Zootehnie din Iaşi, care avea să-i deschidă drumul spre o afirmare profesională de invidiat.

El era de mult în Europa

Inginerul Dima nu şi-a pus niciodată problema recunoaşterii sale ca agricultor european. El avea să dovedească prin rezultate că se afla chiar în fruntea fermierilor occidentali.
Era prin anii ’76-’82, când inginerul zootehnist Dima conducea la Ivăneşti – Vaslui cel mai mare complex de berbecuţi din sud-estul Europei. Aici se creşteau şi abatorizau câte 80.000 capete anual. În majoritatea lor, aceştia luau drumul străinătăţii, mai ales pe filiera arabă. Rulajul anual însuma 120.000 de berbecuţi şi mioare, la care se adăugau 8.000 de oi din rasa Coridelli.

Acestea din urmă făceau obiectul unui program de selecţie şi ameliorare care i-a impresionat pe cei mai valoroşi cercetători. La locul său de muncă veneau să se documenteze până şi cercetătorii neozeelandezi şi australieni care au adus în Europa vestita rasă de oi Coridelli. Pentru prima dată la noi, probabil şi în Europa, la Ivăneşti a fost pusă la punct metoda de înţărcare a mieilor la 48 de ore. Pentru România, care la vremea respectivă reprezenta o forţă în materie de producere a brânzeturilor, metoda în sine avea darul să ne propulseze în fruntea exportatorilor mondiali.

Fără prejudecăţi, despre nostalgii

Adevărul este că implicarea inginerului Dima în politică s-a produs mult mai târziu, după 1993, când nu puteai să avansezi profesional fără a avea o adeziune la un partid sau altul. Aşa se face că, în ultimii 16 ani, el a fost numit de trei ori director general al Direcţiei agricole Vaslui, mai exact spus în perioadele în care la conducerea ţării se aflau pesediştii. Zilele trecute, ei au ieşit de la guvernare şi este greu de anticipat dacă inginerul mai rămâne pe post.

Dar nu această posibilă rocadă politică îl îngrijorează pe Ion Dima, cât starea dezastruoasă a agriculturii Vasluiului. Din cele 17 mari complexe şi ferme zootehnice, în care se creşteau 400.000 ovine şi aproape 100.000 taurine, a mai rămas doar unul singur, cel de porcine. În rest, doar ruine. Convingerea lui este că reîntoarcerea la tipul gospodăresc de agricultură se dovedeşte a fi o soluţie neviabilă. Cel puţin în condiţiile în care statul nu are puterea financiară de a sprijini agricultura. Ce va fi, rămâne de văzut. Prezentând acest tablou economic al agriculturii judeţului Vaslui, pe faţa inginerului Dima se citeşte o oarecare undă de speranţă. Ea vine dinspre Bruxelles, dar nu se ştie dacă va fi de folos şi urmaşilor răzeşilor de pe aceste meleaguri.

I.BANU, I. POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.20, 16-31 OCTOMBRIE 2009

Vizualizari: 695



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI