Imprimati articolul

Conacul de pe „Moşia Mare“, splendoare apusă

Mărturie vie a măririi şi decăderii unei epoci, superbul conac al conţilor de Roma din Viziru, în care odinioară au poposit şi boieri luminaţi precum Vasile Alecsandri, este necunoscut chiar şi localnicilor. „Nu ştiu de niciun conte ori conac“, a sunat replica viceprimarului localităţii, ca răspuns la întrebarea legată de istoria impozantei clădiri.

Cândva proprietate a lui Alexandru Ipsilanti, „Moşia Mare“ din Viziru, pe care se afla şi un impunător conac, a reprezentat dota pe care prinţul a dăruit-o fiicei sale Sofia la căsătoria cu contele Petru de Roma.

Din vastul domeniu de odinioară al conţilor, până astăzi a mai rămas doar conacul. Remarcându-i arhitectura, încerci să recompui, ca într-un joc al imaginaţiei, acea atmosferă burgheză dintr-o zi de iarnă din miez de secol XIX.

Trăsuri trase de cai superbi, slobozind din nările groase aburi ca de foc trec poarta cu iuţeală, traversează de-a latul domeniul şi opresc chiar în dreptul intrării principale a castelului conţilor. „Ho“, se burzuluieşte vizitiul la bidivii. Cu gesturi domoale, studiate, oaspeţii coboară din trăsură sub privirile binevoitoare ale amfitrionilor – contele de Roma şi soţia sa.

Bun „obştesc“ de la începutul secolului XX

După Primul Război Mondial conacul, ca întreaga moşie de altfel, a trecut în proprietatea statului, explicaţia fiind că ultimul moştenitor al conţilor de Roma era „supus străin“.
După expropierea pe seama Ministerului Agriculturii, conacului şi acareturilor li s-au dat o utilitate mai „sănătoasă“, devenind sediu al Şcolii de agricultură, la a cărei inaugurare a participat şi ministrul de resort din acea perioadă, Alexandru Constantinescu.

Astăzi, la 86 de ani de la marea metamorfoză, conacul serveşte drept sediu al unor instituţii tot din sfera agriculturii. 

Conacul, între „nu ştiu“ şi „nu-i revendicat“

La Viziru, parfumul epocii conţilor şi grandoarea de altădată a conacului nu mai mişcă pe nimeni. „N-am auzit de castelul vreunui conte. Bunicii mei îmi povesteau de boierii Panas şi alţii, dar de ce-mi spuneţi, nu ştiu…N-am auzit“, a cuvântat senin „vicele“ Vizirului. Nici primarul Dima Priceputu n-a părut teribil de interesat de subiect. „A, care? Acolo unde-i APIA şi… Da, nu l-a revendicat nimeni“.

Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2009

֩ Comentarii