Comunitatea ştiinţifică priveşte cu neputinţă spre secetă

Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti“, în colaborare cu Administraţia Naţională de Meteorologie şi Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor, a organizat de curând o dezbatere pe tema secetei care ameninţă aproape toată ţara. În cadrul acesteia au fost abordate aspecte referitoare la starea actuală de vegetaţie a culturilor, precum şi la evoluţia viitoare a acestora în funcţie de prognoza meteorologică.

Producătorilor, prezenţi pentru a atrage atenţia asupra situaţiei din câmp, li s-au alăturat directorii staţiunilor de cercetare de la Fundulea, Mărăcineni şi Valea Călugărească. Un semnal de alarmă fără nicio finalitate nu înseamnă însă nimic. Cei în măsură să ia decizii cu privire la această situaţie au lipsit din nou. Se pare că problemele lor sunt mai arzătoare chiar şi decât arşiţa...

Fenomenul de secetă, spun oamenii de ştiinţă, nu este unul nou. Dimpotrivă, el este unul endemic care apare tot mai frecvent în ultimii ani şi afectează în principal agricultura. „În timp ce în ultima sută de ani numai trei ani au fost extrem de secetoşi, în primul deceniu al secolului XXI ne-am confruntat deja cu patru ani în care a apărut acest fenomen, ca urmare firească a încălzirii globale“, este afirmaţia preşedintelui ASAS, domnul Cristian Hera, întărită cu argumente ştiinţifice şi de directorul general al Administraţiei Naţionale de Meteorologie, Ion Sandu. De vină pentru temperatura din ce în ce mai ridicată este încălzirea globală, mai spun ei.

Prognoza sumbră din martie cu privire la cantităţile reduse de apă ce urmau să cadă în lunile aprilie şi mai, din păcate, s-a adeverit. Regimul pluviometric a fost deficitar în perioada de acumulare a apei în sol în Dobrogea, Moldova şi Muntenia. Lunile noiembrie, aprilie şi mai au fost deficitare în întreaga ţară.

„Previziunile pentru iunie, iulie şi august sunt la fel de înspăimântătoare“, adaugă Ion Sandu, menţionând că Administraţia nu vrea să transmită mesaje de panică, dar nu poate sta indiferentă în faţa dezastrului care se apropie. Din punct de vedere climatic, anul în curs a fost asemănat cu anii 2000 şi 2007, la fel de secetoşi.

În prezent există probleme mari în sudul ţării, unde sunt afectate în special culturile de grâu şi orz. Adevărata problemă începe însă de acum, în condiţiile în care seceta dă de furcă şi culturilor de primăvară. Pomicultura şi viticultura încep să resimtă stresul hidric acumulat de-a lungul anilor.

Acesta afectează mai ales plantaţiile din Sudul Moldovei şi Dobrogei, Muntenia şi Oltenia. „În prezent rezervele de apă din sol se apropie de coeficientul de ofilire a plantelor“, afirmă directorul Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, Petre Stanciu, care ţine să adauge că cea mai înţeleaptă hotărâre în aceste condiţii este punerea în funcţionare a sistemului de irigaţii.

Adevărul este că, în România, irigaţiile nu reprezintă o posibilitate de salvare a agriculturii, ci mai degrabă un subiect de polemică al fiecărei întâlniri ce are loc între fermieri şi factorii de decizie. În timp ce MAPDR-ul, prin directorul Valentin Apostol, susţine că în teritoriu nu s-au solicitat bani pentru irigaţii, agricultorii vin şi-l contrazic cu argumente. „Numai la Brăila s-au solicitat 20 milioane de lei din care au fost alocate doar 3 milioane.

Ca să nu mai vorbim de anexa privind întreţinerea şi punerea în funcţionare a sistemelor de irigaţii, pentru care nu s-a alocat niciun ban“, susţine Marcel Cucu, preşedintele APA Brăila.

Acelaşi punct de vedere este susţinut şi de Viorel Nica, preşedintele Ligii Organizaţiilor Utilizatorilor de Apă. El afirmă că peste 150 de organizaţii nu au primit nici la momentul de faţă protocolul de predare-primire în baza căruia au funcţionat până în 2008. În plus, noua reglementare care a venit să modifice Legea nr. 138 le-a luat acestora dreptul la sprijin pentru întreţinere şi reparaţie a sistemelor de irigaţie.

În ce priveşte cele 2,5 milioane de hectare amenajate pentru irigaţii, Viorel Nica a solicitat să se facă o analiză a acestor suprafeţe şi acolo unde oamenii nu vor să fie uniţi să li se desfiinţeze exploataţiile. În ceea ce priveşte irigaţiile, trebuie menţionat că nepăsarea a mers atât de departe încât Institutul de la Fundulea, de exemplu, trebuie să găsească membri alături de care să poată iriga suprafeţele alocate cercetării!

Ascultând previziunile pesimiste ale meteorologilor, producătorii au vrut să ştie cum vor sta lucrurile în lunile septembrie, octombrie şi noiembrie. Având în vedere că gradul de siguranţă al prognozelor cu şase luni în urmă este de 60%, meteorologii le-au propus agricultorilor o analiză a situaţiilor în fiecare lună.

„Mai semănăm ceva în toamnă?“ se întreabă Adrian Rădulescu, preşedinte LAPAR şi tot el dă răspunsul. „Nu mai putem pregăti terenul după atâta secetă, nu putem semăna, iar dacă ne încumetăm totuşi să o facem vom fi sub pragul economic. Ne rămâne doar să găsim o alternativă la culturile tradiţionale, dar una care să reziste la secetă“, încheie el.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu