Imprimati articolul

Cireaşa păcatului din Paradisul Înflorit

Perioada în care am vizitat livada vestitei societăţi din judeţul Buzău, din păcate, nu mi-a prilejuit ocazia de a vedea un paradis înflorit în adevăratul sens al cuvântului, pentru simplul fapt că florile deveniseră deja cireşe… Veritabile cireşe ale păcatului însă, dacă mă gândesc nu doar la dimensiunea şi culoarea lor ispititoare, dar şi la brandul sub care, la noi, doar cei înstăriţi şi le pot permite

Lider absolut în zonă

În urmă cu şapte ani, un italian, Roberto Trevisiol pe numele său, şi-a deschis în România o firmă ce avea ca obiect de activitate la acea vreme consultanţa în management şi afaceri. În paralel, ca o glumă cum spune chiar el, a înfiinţat şi un hectar de livadă, realizare care, după un an de zile, l-a determinat să  schimbe domeniul de activitate al firmei.

Astfel, în 2003 a luat naştere SC Paradisul Înflorit SA, o societate care se ocupă de cultivarea pomilor fructiferi şi a viţei-de-vie în comuna Podgoria de lângă Râmnicu-Sărat, zonă considerată mai mult decât prielnică acestor culturi. La momentul preluării, livada era îmbătrânită şi distrusă nu atât de calamităţile naturale, cât de exploatarea defectuoasă din partea vechiului proprietar. Din fericire, astăzi vorbim de cea mai mare livadă superintensivă de cireş din estul Europei.

Cireaşa gigant

De atunci şi până acum, suprafaţa cultivată a crescut la 60 ha, din care 50 sunt cultivate cu cireş, 5 cu măr şi 5 cu viţă-de-vie. Investiţa, care se ridică la aproximativ 4,8 milioane de euro, se bazează în principal pe resurse proprii şi credite, societatea beneficiind însă şi de un proiect SAPARD de reabilitare şi modernizare în valoare de aprox 500 mii de euro.

Pentru că livada era în paragină, s-a impus defrişarea suprafeţelor cu pomii îmbătrâniţi şi înfiinţarea unei noi plantaţii. Pomii vin din Italia direct altoiţi pe portaltoi de vigoare mică (G5, Colt),  ce permit plantarea la densităţi mari.  Pe lângă faptul că se pretează la cultura în sistem superintensiv, sunt foarte productivi, ajungând la 20 t/ha, iar fructele au dimensiuni impresionante...demne de brandul sub care sunt comercializate: „Cireaşa păcatului“. Este vorba de o varietate gigant, cu un gust desăvârşit. În mod surprinzător, printre soiurile italiene se regăsesc două soiuri româneşti, Van şi Stella aduse din vecini, de la staţiunea Istriţa.

Acestea au fost de altfel primele soiuri  plantate, care s-au comportat chiar onorabil, însă lipsa de încredere în tot ceea ce înseamnă „made in Romania“ l-a determinat pe administratorul italian să se reorienteze. „În România dai bani şi nu ştii ce cumperi“, spune el. De altfel, nici oamenii care îl înconjoară nu par să-i fi câştigat încrederea, căci se arată foarte sceptic nu doar cu angajaţii, ci şi cu vizitatorii, în care vede potenţiali... prădători, dornici să atenteze la fructul interzis. Sechelele italianului se trag de la graurii cu chip de om pe care nu a putut să-i stârpească nici cu tunurile sperietoare, nici cu sistemul de supraveghere sau cu gardul prevăzut cu sârmă ghimpată şi...lame.

Dai un ban, dar merită!

Revenind însă la tehnologia care de fapt ne interesează pe noi,  trebuie spus că ea este una ultra performantă, demnă de invidiat de orice pomicultor. Plantaţia dispune de sistem de fertirigare computerizat, pentru toată suprafaţa, dar şi de protecţie cu plasă antigrindină pe 17 ha. Apa utilizată este potabilă, adusă din oraş, pentru că cea din zona Rm.Sărat este sărată şi nu poate fi tolerată de cireş.

Nu putea lipsi hala de sortare şi ambalare prevăzută cu echipamentele adecvate şi cu o cameră frig pentru păstrarea pe timp scurt. De aici, fructele ambalate în lădiţe iau drumul Germaniei şi Italiei. Puţini sunt românii care îşi permit să mănânce din „cireşele păcatului“ pentru că, la un cost de producţie ridicat, preţul de valorificare este şi el pe măsură.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI NR.15, 1-15 AUGUST 2009

֩ Comentarii