Imprimati articolul

Cercetătorii de la Secuieni, model pentru... moldoveni

Mărturisesc că nu mi-a fost greu să mă hotărăsc asupra acestui titlu, mai ales după ce am vizitat staţiunea la care fac referire – o instituţie de cercetare care a reuşit, mai ales în ultimii 2-3 ani, să performeze atât cât să se afle printre cele mai bune din ţară.

Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Secuieni, judeţul Neamţ, a luat fiinţă la 1 ianuarie 1962, atunci când fosta staţiune ICAR s-a transferat de la Târgu Frumos în scopul orientării agriculturii din Podişul Central Moldovenesc spre performanţă. A avut la început un patrimoniu de 4.086 ha, din care astăzi mai deţine puţin peste 10% din suprafaţă. Axată iniţial pe cultura cânepii, în timp, staţiunea a fost nevoită să-şi diversifice activitatea, de bază rămânând elaborarea tehnologiilor de cultivare a plantelor de câmp, multiplicarea şi extinderea în zona de influenţă a staţiunii a celor mai bine adaptate specii şi soiuri.

În ciuda diminuării patrimoniului şi a lipsei finanţării, astăzi staţiunea nu numai că supravieţuieşte, ci chiar reuşeşte să răzbată. Meritul acestei stări de fapt şi-l poate atribui, deşi poate e prea modestă să o facă, directoarea unităţii, doamna Elena Trotuş. Domnia sa a preluat conducerea acesteia în 2007, într-un moment de mare dificultate.

Restanţele la bugetul de stat şi la plata salariilor angajaţilor erau cu mult în urmă şi atingeau sume uriaşe. Astăzi, doamna Trotuş se poate mândri că a reuşit nu doar să scoată unitatea din impas, ci chiar să îi proiecteze un parcurs relativ liniştit. Marea sa mulţumire stă în numeroasele programe finanţate cu fonduri europene, prin care a reuşit să doteze staţiunea cu aparatură de laborator, cu echipamentele şi utilajele necesare, dar şi în faptul că a reuşit să păstreze vechii salariaţi şi chiar să angajeze forţe proaspete. Recunoaşte însă că, pe lângă proiectele de cercetare derulate, o importantă sursă de venituri o constituie colaborarea cu marile firme producătoare de inputuri în agricultură.

Şansa unităţii, diversificarea activităţilor

– Cred că vă este greu în această perioadă. Totuşi răzbiţi, şi încă bine, graţie, cred, şi oamenilor cu care lucraţi. Câţi mai sunt acum aici în slujba cercetării?

– Astăzi, în cele şapte laboratoare îşi desfăşoară activitatea 40 de cercetători, tehnicieni şi laboranţi, dintr-un total de 142 de angajaţi. Ei lucrează în principal în ameliorarea cânepii monoice şi testarea ecologică în vederea stabilirii adaptabilităţii la condiţiile eco-pedo-climatice a culturilor de câmp. Protecţia sănătăţii plantelor împotriva organismelor dăunătoare, agrofitotehnica culturilor şi cultura plantelor medicinale şi aromatice sunt alte câteva domenii de activitate ale staţiunii. Tematica celui din urmă este foarte vastă şi diversificată, mergând de la introducerea în cultură a unor specii apreciate ca urmare a principiilor active pe care le conţin şi până la obţinerea şi multiplicarea seminţelor. Acestea sunt solicitate de cultivatorii de plante medicinale şi respectiv de industria farmaceutică, cosmetică şi alimentară.

În cadrul sectorului de cercetare funcţionează şi o fermă mixtă, a doua unitate de cercetare din ţară după cea de la Sighet, care menţine un nucleu genetic din rasa de bovine Brună de Maramureş. Până în anul 2000, staţiunea a avut de altfel ca tematică şi elaborarea de tehnologii de creştere şi ameliorare a acestei rase pe care o menţinem pentru că este foarte bine adaptată la condiţiile zonei noastre.

– Care sunt astăzi realizările cu care staţiunea se poate mândri?

– În prezent, unitatea este singura specializată pe ameliorarea cânepii monoice. În cadrul laboratorului de ameliorare au fost create cinci soiuri, respectiv Secuieni I, Zenit, Denis, Diana şi Irène. Prin derularea unui grant de cercetare în perioada 2006-2008 am reuşit să ameliorăm şi să trimitem către omologare două linii de cânepă monoică cu destinaţii mixte, atât pentru sămânţă, cât şi pentru fibră, care în momentul de faţă sunt în testare.

Acestea se caracterizează prin capacitate mare de producţie, conţinut redus în THC, cu pretabilitate la recoltarea mecanizată. Pentru că, trebuie spus, recoltarea cânepii constituie totuşi o problemă mai ales din cauza tulpinii sale dezvoltate.
Pe baza cercetărilor din domeniul testării ecologice am reuşit să introducem şi să extindem în zona de influenţă cele mai bine adaptate soiuri de cereale păioase, leguminoase pentru boabe, plante tehnice şi furajere. În anul 2010 am încheiat derularea a şase proiecte de cercetare axate pe cultura plantelor medicinale, precum şi pe elaborarea unor sisteme integrate de protecţie a culturii de rapiţă.

– În afară de proiectele ştiinţifice pe care aţi reuşit să le accesaţi şi care vă asigură o bună parte din finanţare, de ce sprijin mai beneficiaţi?

– În ceea ce priveşte finanţarea activităţii de cercetare aceasta rămâne, aşa cum ştiţi, o mare problemă, cu speranţe reduse de rezolvare. Staţiunile nu au beneficiat până acum nici măcar de un leu de pe urma Legii cercetării apărute încă din aprilie 2009. Deşi aceasta crea cadrul legislativ pentru menţinerea patrimoniului unităţilor de cercetare, numai staţiunea de la Secuieni a pierdut în acest interval 250 ha. Rămânem aşadar fără terenul necesar pentru a ne desfăşura activitatea de cercetare.

Principala noastră sursă o reprezintă veniturile obţinute din multiplicarea şi valorificarea seminţelor, din contractele de prestări servicii realizate cu ajutorul staţiei de condiţionare şi prelucrare a seminţelor. Prelucrăm la acest moment seminţe pentru producători importanţi cum sunt KWS, Saaten Union, Monsanto. De asemenea, avem o serie de contracte bilaterale încheiate cu marile firme producătoare de inputuri. În câmpurile noastre de cercetare verificăm o serie de produse cu acţiune fungicidă şi erbicidă în vederea omologării lor pentru utilizarea în România, precum şi o serie de soiuri şi hibrizi.

Toate aceste contracte derulate ne ajută să ne desfăşurăm activitatea. Astfel că, din cele 13 staţiuni de cercetare agricolă care mai există în Moldova, staţiunile Secuieni şi Dancu se prezintă cel mai bine, luând în calcul toţi parametrii analizaţi, şi anume numărul de proiecte derulate, publicaţiile şi cărţile editate, numărul de cercetători şi, bineînţeles, plăţile restante la bugetul de stat. La momentul de faţă, staţiunea de la Secuieni nu are nicio datorie, deşi în 2007, atunci când am preluat-o, unitatea avea de plătit la bugetul de stat 24 miliarde lei vechi, iar salariile şi plăţile către furnizori erau mult întârziate.

Cânepa rămâne în atenţia cercetătorilor

– Renumele staţiunii este dat totuşi de creaţiile şi realizările din domeniul cânepii… Care sunt perspectivele acestei culturi?

– Astăzi încă deţinem mate-rialul genetic pentru ameliorarea cânepii monoice şi meritul realizărilor din acest domeniu îi aparţine domnului dr. Constantin Găucă, pe care îl urmează acum un tânăr cercetător. În culturi comparative experimentează o serie de linii care constituie baza materialului necesar în procesul de ameliorare. În ultimii ani, solicitările pentru sămânţa de cânepă au fost într-o creştere continuă. Utilizarea cânepii s-a diversificat, să-i spunem aşa, în ultimii ani, astfel că, în afară de fibră, acum se foloseşte şi uleiul extras din seminţe valorificat şi la noi prin industria produselor naturiste în special sub formă de suplimente nutritive. Spre aceasta din urmă se îndreaptă acum cultivatorii deşi, din cunoştinţele noastre, mai erau şi câţiva care trimiteau fibra balotată pentru prelucrare direct în Anglia, pentru că noi nu mai avem astfel de unităţi. Totuşi, dată fiind această perspectivă, anul acesta nu am reuşit să producem atâta sămânţă câtă ni s-a solicitat…

Valentina ŞOIMU
LUMEA SATULUI NR.1, 1-15 IANUARIE 2011

֩ Comentarii