Imprimati articolul

Cea mai frumoasă zi: 1 Iunie

„...Orice copil e o minune,
Irepetabilă precum
Ivirea zilei din genune
Şi focul soarelui din scrum“.

Aşa scria George Ţărnea într-o poezie de-a sa, dedicată, desigur, aşa cum reiese din versurile prezentate, copilului. Copilăriei. Poate, prin extensie, nouă, tuturor, care continuăm, şi la vârste înaintate, să fim copii.

E bine că se face măcar atât

Consiliile judeţene, inspectoratele şcolare, primăriile, palatele copiilor, alte instituţii, se grăbesc de 1 Iunie să organizeze diferite concursuri, spectacole, petreceri, toate dedicate copiilor şi copilăriei. Se spun poezii, se dau baloane şi dulciuri, se desenează pe asfalt, se închide circulaţia pe arterele principale din marile oraşe, se fac tot felul de festivităţi. O zi dintr-un lung şir de zile copilul devine cel mai important pion al lumii.

E bine, este chiar necesar să ne amintim că 1 Iunie este Ziua internaţională a copilului, şi alte state sărbătorind, ca şi noi, ziua aceasta. Prima dată copiii au avut o zi a lor în Turcia. Asta se întâmpla în 1920, pe 23 aprilie. Câţiva ani mai târziu, un consul general chinez din San Francisco a adunat, pe 1 iunie, mai mulţi copii chinezi fără părinţi pentru a celebra Festivalul Bărcii Dragonului. Aşa se explică, măcar parţial, de ce s-a ajuns la data de 1 iunie. Abia prin anii de dinainte de 1960 s-a decretat la nivel de ONU că trebuie să existe o zi a copiilor din toată lumea. Unele state o sărbătoresc ca noi, pe 1 iunie, altele pe 20 noiembrie, când se vorbeşte la nivel mondial despre drepturile copilului. 

Bătaie cu cireşe

Dacă elevii din şcolile speciale din Simeria participă de 1 Iunie la festivalul judeţean „Copil ca tine sunt şi eu“, dacă cei din Ilfov fac o vizită la o fabrică de jucării, dacă la Timişoara se vorbeşte despre „Clase fără fumat“, dacă în Alba are loc „Parada copilăriei“, dacă la Braşov copiii dirijează circulaţia rutieră, dacă la Arad copiii sunt întorşi cu faţa către natură, dacă la Bucureşti mai vine, pe la câte o şcoală, câte un ministru, dacă..., într-o localitate de lângă Ploieşti Ziua Copilului este sărbătorită într-un mod aparte şi inedit.

Este vorba despre Găgeni, unde copiii se bat la şcoală cu cireşe cu profesorii lor. Se fac două echipe şi în fiecare dintre ele sunt incluşi şi profesori, şi elevi. Ca să fie echilibru... Şi, după ce se împarte cantitatea de cireşe adusă special pentru bătaia devenită de câţiva ani tradiţională, începe lupta. Dau şi unii şi alţii cu sete în tabăra adversă. Bătălia are loc pe terenul de sport al şcolii şi, în câteva minute, acesta chiar devine câmp de război.

De ce bătaie cu cireşe? Pentru că profesorii au hotărât ca, de Ziua Copilului, ei şi elevii lor să fie egali. Să fie copii. Să fie nonconformişti. Şi pentru că cireşele sunt unele dintre cele mai bune fructe. Şi cresc, nestingherite, în cireşii de pe la noi. Şi sunt primele fructe ale verii. Şi, într-un chip aparte, amintesc de cireşele lui Nică şi ale tuşii Marioara. După ce trece ziua de 1 Iunie, lucrurile revin în matca obişnuită. Profesorii sunt profesori şi elevii sunt elevi. Până la următorul 1 Iunie...

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2009

֩ Comentarii