Imprimati articolul

Ce mai faceţi, domnule…Nicolae Badea?

Dâmboviţean din naştere, a rămas legat de frumuseţile satului său natal Mătăsaru, de unde a preluat tot ce era mai bun şi demn de la confraţii săi.

În perioada 1958-1962 a urmat cursurile Facultăţii de Agricultură şi Zootehnie din cadrul Institutului Agronomic Bucureşti, după care a urmat o lungă perioadă de activitate practică până să fie promovat în cele mai înalte funcţii de răspundere în cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

L-am cunoscut îndeaproape. Un om cu calităţi deosebite, excelent profesionist.
Acestea explică şi lunga sa colaborare cu ministrul Angelo Miculescu.

– În 1995 aţi ieşit la pensie. Ce aţi făcut după „lăsarea la vatră“?

– N-am putut sta locului. M-am apucat să scriu articole pentru diferite reviste de specialitate. Împreună cu bunul meu coleg, Stelian Dinescu, am scris trei cărţi pentru fermierii cu gospodării mici şi mijlocii privind creşterea animalelor şi păsărilor, pe specii. Am lucrat în calitate de consilier la Romsuintest (fostul ISCIP) de la Periş.

Timp de patru ani am lucrat la Patronatul Român al Cărnii de Porc.
În momentul de faţă nu mă prea simt în apele mele. Mi-a murit soţia, după 46 de ani de căsnicie, şi nu pot să-mi revin. Mi-au rămas copiii. Unul plecat printre străini, celălalt aici, în Bucureşti.

Mă preţuiesc atât ei, cât şi nepoţii. Dar sunt ocupaţi cu treburile lor şi eu tot singur rămân. Pentru a trece timpul mai uşor, am început să scriu memorii. Să scriu prin ce am trecut în viaţă, cu tot ce a fost bun şi rău.

Dr. ing. Teodor MARIAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 5, 1-15 MARTIE 2009

֩ Comentarii