Imprimati articolul

Ce este şi cum poate fi combătut putregaiul negru al viţei-de-vie

În anul 2010, pe fondul condiţiilor climatice deosebit de favorabile (iarnă cu temperaturi scăzute, îngheţuri târzii de primăvară şi ploi abundente mai ales în prima parte a anului), atacul patogenilor lignicoli a fost deosebit de virulent, cei mai agresivi patogeni care au produs pierderi însemnate atât în plantaţiile pe rod cât şi în cele tinere fiind: Cancerul bacterian şi Putregaiul negru al viţei-de-vie. Putregaiul negru al viţei-de-vie este o boală de focar cu o epidemiologie caracteristică şi evoluţie rapidă. În condiţii favorabile, atacul se extinde exploziv, producând adevărate epidemii. Impactul atacului poate determina pierderi de recoltă în proporţie de până la 80%.

Simptomatologie

Primele simptome se manifestă primăvara, pe frunzele de la baza butucului, sub forma unor pete mai mult sau mai puţin circulare (cu diametrul de 2-10 mm), de culoare brun-gălbuie, cu halou brun-negricios. În scurt timp, ţesuturile din centrul petelor se necrozează şi, în dreptul lor, pe ambele feţe ale frunzelor, apar formaţiuni punctiforme negre (picnidii cu picnospori). Sunt sensibili la atac lăstarii tineri de 10-20 cm. Pe lăstarii erbacei atacul se manifestă sub forma unor pete oval-alungite, care evoluează în cangrene adânci, de culoare purpuriu- închis, purtătoare de germeni (picnidii punctiforme negre).

Simptome pe boabe

Cel mai periculos atac este pe boabele în creştere începând cu fenofaza bob de mazăre. Iniţial, pe pieliţa bobului atacat apare o pată rotunjită (1 mm diametru), alburie, înconjurată de un inel brun. Petele se extind rapid şi cuprind, în decurs de 48 de ore, jumătate din suprafaţa bobului. Odată cu evoluţia bolii, centrul petei se adânceşte, se zbârceşte şi se închide la culoare (violet). În decurs de câteva zile, întreg bobul devine negru cărbunos, tare şi mumifiat. Boabele infectate se acoperă cu picnidii negre, mici pustulare care sunt fructificaţiile asexuate ale ciupercii şi pseudoteci – fructificaţii sexuate. În condiţii favorabile maladia se dezvoltă exploziv, atacul se propagă rapid de la un bob la altul şi, în final, strugurii se usucă parţial sau în totalitate.

Factorii favorizanţi

- Ciclul de dezvoltare a ciupercii este puternic influenţat de umiditate şi temperatură. Fungul patogen iernează în principal sub formă de peritecii, (fructificaţii sexuate) pe strugurii mumifiaţi, pe boabele căzute pe sol şi sub formă de picnidii (organele de reproducere asexuată) pe lemnul şi frunzele bolnave, dar şi pe strugurii mumifiaţi. Primăvara, imediat după dezmugurit, când temperatura depăşeşte 9°C şi intervin ploi prelungite de cel puţin 3 mm, are loc emisia de ascospori din periteci. Aceştia produc majoritatea infecţiilor primare, care contaminează frunzele, florile şi fructele tinere.

- În perioada estivală, picnidiile mici negre de pe frunzele infectate produc infecţiile secundare pe ciorchini şi boabe. În condiţii prielnice patogenului (perioade calde şi umede), infecţiile secundare se produc permanent până la sfârşitul lunii iulie şi prima jumătate a lunii august, după care ascosporii şi macroconidiile se transformă în organe de rezistenţă.

Cauzele

• existenţa în plantaţie a unui focar de infecţie;
• ploi prelungite, umiditatea relativă a aerului > 85%;
• infecţiile se produc numai dacă organele susceptibile sunt umectate;
• minimum 6-7 ore;
• temperatura minimă de germinare a sporilor este
de 9°C;
• temperatura optimă de germinare a sporilor, 20-26°C;
• temperaturile ridicate, de peste 32°C, sunt letale pentru miceliu.

Prevenire şi combatere

Dacă în plantaţie există un precedent al atacului de putregai negru se recomandă:

- Metode agrotehnice
Pentru limitarea sursei de infecţie în zonele endemice cu rezervă biologică mare şi condiţii climatice favorabile se recomandă:
- strângerea şi distrugerea prin ardere a strugurilor mumifiaţi;
- arderea materialului infectat rezultat după tăieri;
- executarea unei arături adânci de primăvară, înainte de dezmugurit, pentru a încorpora boabele mumifiate căzute pe sol (boabele bolnave acoperite cu pământ nu produc spori care ar putea infecta viţele în cursul dezvoltării;
- evitarea aplicării în exces a îngrăşămintelor cu azot;
- respectarea strictă a măsurilor de carantină fitosanitară, ştiut fiind că boala se răspândeşte masiv prin circulaţia materialului săditor afectat.

- Metode chimice
În zonele cu risc de infecţie, combaterea chimică este necesară pe parcursul întregului sezon. Tratamentele se aplică preventiv, în următoarele fenofaze considerate foarte sensibile la atac:
- lăstar de 4-8 cm;
- lăstar de 15 cm;
- înainte de înflorit;
-  după înflorit;

După aceste tratamente esenţiale, dacă vremea este ploioasă şi ceţoasă, tratamentele continuă la interval de 10-14 zile.  Stropirile pot fi discontinue când vremea devine uscată.
Tratamentele se aplică cu produse care se folosesc în mod curent în combaterea manei şi făinării viţei-de-vie: Mikal 0,3%, Folpan 0,2%, Verita 0,06%, Antracol 70WP 0,2-0,3%Topas 0,03%, Quadrix 0,08%, Éclair 49 WG 0,05% Orius 255 EW 0,04, Folicur Solo 250 EW 0,04% etc. Aplicate corespunzător, aceste produse pot controla simultan şi atacul de Black rot.

Dr. ing. Liliana Tomoiagă
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 24, 16-31 DECEMBRIE 2010

֩ Comentarii