„Câte flori pe Iza-n sus“ > REVISTA LUMEA SATULUI

Iza izvorăşte din Munţii Rodnei, îşi adună izvoarele în aşa-numitul Izvorul Stărp, o zonă carstică, sapă ponor şi trece pe sub muntele Măgura, ca apoi să iasă iar la suprafaţă printr-un „izbuc“ numit Izvorul Albastru al Izei. Apele ei şi ţinuturile pe care le străbate sunt cântate în foarte multe doine, balade, începând cu „Câte flori pe Iza-n sus“ şi terminând cu folclorul nou. Marii cântăreţi ai Maramureşului îi fac cinste, pomenind-o în cântecele lor: Victoria Darvai, Fraţii Petreuş, Titiana Mihali şi alţii.

Formaţia Izvorul Izei activează de peste 30 de ani şi deţine un repertoriu unicat în folclorul românesc. Costumaţia membrilor ansamblului este una autentică, care se mai păstrează încă în lada de zestre, iar prin croiala şi tehnica de prelucrare are o vechime de sute de ani. Aici totul este făcut de mână, culorile sunt naturale, fibra este naturală (in, cânepă, bumbac, lână). Costumul din Săcel diferă mult faţă de cel din alte localităţi de pe Valea Izei.

Profesorul Gheorghe Grad, fost dansator al Ansamblului „Doina Carpaţilor“ al Casei de Cultură a Studenţilor din Iaşi, a pus pe picioare această minunată formaţie folclorică şi continuă să o coordoneze alături de Dumitru Iuga, profesor de religie – colinde şi cântece religioase, Vasile Grad - pluguşor, teatru folcloric şi de alţi oameni de bună-credinţă care îşi dedică viaţa conservării tradiţiilor din această zonă a ţării. Primăria, Căminul Cultural din Săcel, şcoala, câteva biserici, cât şi familiile interpreţilor sunt alături de profesorul Grad în acest minunat proiect.

Izvorul Izei valorifică autenticul, culege textul şi melodiile de la rapsozi populari, căutând să îi cuprindă şi în cadrul formaţiei ca interpreţi, fiecare membru în parte având o contribuţie asupra repertoriului final. Au moştenit un repertoriu vechi şi specific marilor evenimente ale anului şi vieţii: Crăciun, Bobotează, Paşte, Sfânta Maria, rupt de sterpe, nuntă, botejune, şezătoare, cătănie, cântece religioase (pricesne), doine, cântece de petrecere, strigături, învârtita de Maramureş.

Grupul este mixt, activează o parte din corurile celor două biserici creştin-ortodoxe, copii de şcoală generală până la bătrâni de 70-80 de ani. În formaţie sunt şi microgrupuri de familie: bunicile cu fiicele sau nepoatele, ginerii şi nepoţii, soţi, fraţi sau veri, cu toţii încercând să facă din păstrarea obiceiurilor un mod de viaţă. Copiii sunt obişnuiţi de mici să ia parte la reprezentaţii folclorice, să aprecieze costumul popular şi să îl păstreze cu responsabilitate în lada de zestre.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu