Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Cât mai ţine agonia acestei lumi nebune?

Întoarcem aşadar ultima filă din calendarul lui 2011.
Pentru mine – întotdeauna un sentiment ciudat această feliere a timpului.
Mă întreb mai mereu: „Măi să fie, când au zburat atâtea zile şi atâtea nopţi, atâtea aşteptări şi tot atâtea deziluzii?“.

Fiindcă, bag seamă, ultimele decenii şi cu deosebire începutul de ev m-au cam dezamăgit.

Ce ne-am dorit, ce am visat şi ce a ieşit...

Criza ce ne macină de prin 2007 încoace, în loc să ambiţioneze, să accelereze adrenalina din noi în căutarea unor dezlegări rapide ale numeroaselor noduri gordiene n-a făcut decât să ne devină aliat în a demonstra cum că de ce nu se poate şi altceva.

Ori de câte ori decidenţii se dovedesc imberbi şi neputincioşi dau vina pe „criză“.
Evident, nu putem trăi în afara lumii, numai că la ei, spre deosebire de la noi, greşelile sunt puse sub lupa responsabilităţii politice şi neputinţa ori prostia sunt taxate degrabă cu măsuri reparatorii ori azvârlirea avortonilor la groapa de gunoi a istoriei.

Judecata este cât se poate de corectă!

De ce să încurci treburile cetăţii dacă se dovedeşte cu fapte impotenţa judecăţilor tale politice şi economice?

Nimeni nu e de neînlocuit, a demonstrat istoria, iar criteriul longevităţii trebuie să fie doar belşugul faptelor întru prosperitatea celor mulţi.

2011 a fost pentru români un an de excepţie.

Asumate repejor, meritele s-au dovedit a fi aparţinut nu sforarilor de profesie ci, lucru demonstrat, doar Celui de Sus.

O recoltă bună e întotdeauna întemeiată pe muncă şi pricepere.
În vestul Europei, dar şi la marii latifundiari ai lumii, insuccesul bate cu mult, prin plinătatea hambarelor, bruma de recoltă pe care o culegem noi în anii foarte buni.
Fiindcă, după zicala străbună, când bunul Dumnezeu le dă ei ştiu singuri apoi să-şi bage şi în straiţă.

Şi cerul se dovedeşte generos la ei fiindcă pe pământ funcţio­nează politici fecundate de aurul cenuşiu al unor oameni aplecaţi vârtos peste uneltele lor.

A întoarce mereu spatele unor realităţi strigătoare la cer, cum se zice, înseamnă, în fapt, a repeta la nesfârşit povestea cu „drobul de sare“, cu criza adică.
Anularea prin măsuri spoliatoare a politicii „de consum“ a făcut, iată, ca şi 2011 să fie pentru fermierii români, în fapt, un an obişnuit.
Fiindcă recolta, câtă a fost, a trecut în nefiinţa succeselor neomologate.
S-a valorificat anevoie, s-a risipit fără urmă de regret.

Toamna 2011 a venit ca o concluzie.

Nu suntem pregătiţi pentru rigorile lumii moderne, contemporane şi cel mai neînsemnat val potrivnic poate răsturna ca pe o coajă de nucă corabia supravieţuirii.
„Stăpânim toanele crizei“, susţin decidenţii.
O afirmaţie infirmată de prea numeroasele sacrificii ale celor mulţi.
A renunţa la bucuriile unei vieţi normale a devenit pentru români o axiomă.

Speranţele se topesc cu fiecare zi.

„Biletul de ieşire din criză“ scris de un ilustru economist şi bancher conţine prea numeroase interdicţii şi pe durată prea întinsă pentru un popor – populaţie îmbolnăvit de poli­tici ce se încăpăţânează să stăruie în eroare.
Priviţi-i pe fermieri, ascultaţi-le păsurile şi veţi înţelege că economia românească, ce-a mai rămas din recesiune, pluteşte în derivă.

Bugetul 2011 aruncă iarăşi agricultura în bezna neputinţei financiare.

„E criză“ – se argumentează.
Un motiv invalidat însă de risipa, corupţia şi evaziunea fiscală cu care însuşi vlădica s-a declarat neputincios.
Cât mai ţine agonia acestei lumi nebune?
Până când, vorba cuiva, cineva va reuşi să dezorganizeze haosul.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2011

Vizualizari: 807



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI