Imprimati articolul

Casa noastră de la ţară

Dialog despre stilul arhi­tec­­tonic şi calitatea construcţiilor cu ing. Marian Anisie, şeful Inspectoratului Teritorial în Construcţii – Sud Muntenia.

„Legea este lege şi pentru instituţiile statului“

– Dle inspector-şef, ştim că aţi fost numit recent în funcţie, iar în răspunderea dvs. se află activitatea în domeniu în cele şapte judeţe din regiunea de Dezvoltare Sud Muntenia, respectiv Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman. O întrebare simplă: vă plac casele care se ridică în satele din zona dvs.?

– Sincer şi cu regret, nu. În multe locuri nu prea întâlnim case care să placă ochiului şi, mai ales, să răspundă şi confortului modern. Nu se mai respectă stilul românesc şi nici acea îmbinare armonioasă a stilului tradiţional cu cel modern, european.

O inspiraţie atipică

– Chiar aşa, stilul românesc, îndrăgit atât şi de europeni, a fost abandonat?

– Se poate spune şi aşa. De aproape două decenii, casele care se ridică la ţară, fie de localnici, fie de orăşeni (în acest caz mulţi sunt bucureşteni) sunt parcă, cel mai adesea, construite după o altă modă. Vorbesc, în special, nu numai despre cele ridicate pe Valea Prahovei, a Ialomiţei ori a Argeşului, case care arată a fi nu de pe la noi, ci de prin Italia, Spania, Franţa ori Germania. Făcute după capul oamenilor care au lucrat sau mai lucrează pe acolo, chiar în construcţii.

Complicitate păgubitoare

– Cum credeţi că s-a ajuns aici?

– Prin eludarea sistematică a Legilor nr. 50/91 şi nr. 10/95, republicate. Cu îngăduinţa şi chiar cu complicitatea birourilor locale de urbanism, care dau avize după cum vor beneficiarii. Aproape niciun birou local din comune nu are arhitect, iar de unii primari ce să mai spunem?

– Bine, dar proiectele sunt făcute de arhitecţi?

– Da, dar de cei de la oraş. Aceştia răspund la comanda celui care-l plăteşte şi nu invers. Nu sunt oferite variante de construcţie în care să fie prezentă arhitectura tradiţională. Proiectele sunt adesea modele aproape copiate din diferite ţări.

– Şi nu vede nimeni? Dvs. ce faceţi ca instituţie specializată a statului?

– Din păcate, multe primării nu se mai implică în domeniul legisla­ţiei în construcţii. Aşa se face că apar astfel de case cu forme ciudate, cu turnuleţe, unele chiar urâte, ca să spunem doar atât. Noi nu dăm avize şi vedem adesea când casele sunt gata. Am inter­venit când am fost sesizaţi. În 2008 am aplicat amenzi de peste un milion de lei vechi, dar nu acesta este scopul nostru, ci, îndrumarea!

Amenzile nu rezolvă vreo problemă. Şi unitatea noastră ar fi trebuit să facă apel la lege; inspectorii noştri să fie mai fermi; să obligăm admi­nistraţiile locale să fie mai exigente cu avizarea proiectelor pentru locuinţe. Suntem datori să fim alături de săteni şi de acei orăşeni care vor case noi, la ţară.

Cristea BOCIOACĂ
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2009

֩ Comentarii