Imprimati articolul

Cartoful de Lunguleţu şi bolile neprofesionalismului

Bazinul Lunguleţu este cunoscut ca fiind patria cartofului timpuriu, cel puţin pentru această parte din sudul ţării. Dacă în general judeţele amplasate în zona de deal şi munte nu cultivă cartof timpuriu, în judeţul Dâmboviţa suprafaţa cultivată cu această cultură a crescut considerabil până prin anul 2000. Se cultivau aici cca 7.300 ha, 90% din aceasta fiind concentrată în 7 comune situate în zona de sud-vest a judeţului. Pe atunci locuitorii din zonă şi în special cei din comuna Lunguleţu păreau să înţeleagă bine tehnicile de cultură, ei fiind cei mai receptivi la noutăţile tehnologice cum sunt folosirea celor mai potrivite soiuri, utilizarea materialului de plantat certificat cu reînnoire anuală, mecanizarea culturii, combaterea bolilor şi dăunătorilor. Astăzi însă lucrurile nu mai stau la fel. Mulţi dintre ei cultivă cartoful în monocultură, folosesc la plantare material necertificat şi tratează „după ureche“ cu produse care de care mai „suspecte“. Tarlalele tratate se îmbină cu cele netratate şi, în final, pământul colcăie de boli şi dăunători care cu greu mai pot fi stăpâniţi.

Culturi îngropate din lipsa tratamentelor

Astăzi, la Lunguleţu se cultivă în total 2.600 ha de cartof, timpuriu în mare parte, urmat în general de varza de toamnă, o altă specialitate marca Lunguleţu. Din cei 6.000 de locuitori aproximativ 2.000 se ocupă de cartof. Îi costă 10 mii de lei (100 milioane vechi) să înfiinţeze un hectar de cartof, iar când vine vorba de îngrijirea culturii, nutresc speranţa că factorii favorizanţi apariţiei bolilor vor întârzia să apară. Peste 80% dintre ei sunt oameni simpli. Se pierd uşor cu firea când văd că investiţia lor este în pericol şi atunci, în diperare de cauză, tratează cu ce apucă, mai după ureche, mai după ce găsesc prin curte. Aşa s-a întâmplat şi anul acesta când ploile, urmate de vreme caldă, au creat condiţii ideale pentru apariţia manei în special. Atacul i-a surprins în culturile netratate preventiv, pentru că puţini sunt cei care au o fişă de tratamente cu momentele optime şi substanţele potrivite. În general folosesc acelaşi produs, care în timp nu mai are efect pentru că apar biotipuri rezistente, adică dăunătorii capătă rezistenţă. Aşa se face că, din cele 2.600 ha, mai bine de 400 ha sunt compromise total sau parţial.

Priceperea aduce beneficii

Stan Ştefan este un tânăr cultivator din Lunguleţu, dar care stăpâneşte bine tehnologia de cultură a cartofului. Exploatează în cadrul Cooperativei Interagro Lunguleţu, cu încă 27 de asociaţi, circa 330 ha, suprafaţă prea mare pentru a-şi permite să nu practice o tehnologie corespunzătoare. Producătorul consideră că marile cauze ale bolilor sunt nerespectarea rotaţiei culturii, dar şi calitatea necorespunzătoare a seminţei. Tuberculii reprezintă principala cale de transmitere a bolilor de la un an la altul, de aceea trebuie avută mare grijă la achiziţionarea seminţei. Iar dacă aceşti doi factori sunt înlăturaţi, restul problemelor e bine să fie prevenite, mai ales în anii capricioşi în care precipitaţiile şi oscilaţiile de temperatură favorizează atacul multor boli.

Interlocutorul nostru ne spune că anul acesta, mai ales în sudul ţării, ploile căzute în luna iunie au amplificat gradul de atac în special de mană, alternarioză şi rizoctonioza, fenomen accentuat şi de faptul că acestea au fost mai acide. Pentru combaterea manei a folosit tratamentele cu fungicide de contact ca Folpan, Merpan, Dithan, Antracol, apoi sistemice ca Ridomil, iar rizoctonioza o învinge de regulă cu Consento şi Melody. Dacă la mană în general se mai cunosc remediile, la rizoctonioză oamenii nu prea cunosc modalităţile de combatere. „Sunt zone unde şi terenul este infestat şi deja acolo oamenii au înţeles că nu mai e nimic de făcut şi au trecut pe cultura mare.“ Ar mai fi de spus poate faptul că, în funcţie de cum şi când sunt făcute aceste tratamente, sporurile de recoltă variază între 20-80%, lucru care ne îndeamnă să credem că doar priceperea poate aduce asemenea beneficii.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 13, 1-15 IULIE 2010

֩ Comentarii