Imprimati articolul

Cartoful. De ce boli suferă? Cum le vindecăm?

Nu numai cartoful românesc, ci şi cel străin, aflat pe rafturile supermarketurilor, se vede de la o poştă că a suferit de multe ori pe parcursul perioadei de vegetaţie. Adevărul este că suntem în faţa unei plante foarte sensibile, mai ales atunci când producătorii nu se îngrijesc de sănătatea şi întreţinerea ei. Discuţia pe această temă cu doamna Luiza Mike, director al Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Cartofului Târgu-Secuiesc, lasă să se înţeleagă că lupta împotriva acestor boli în România este deosebit de dificilă, dacă avem în vedere faptul că, în cea mai mare măsură, cultura cartofului este localizată în gospodăriile populaţiei. Dacă în fermele specializate se poate vorbi de un sistem integrat de combatere acceptabil, în cazul producătorilor, în afara combaterii gândacului de Colorado, de multe ori nu se mai aplică niciun alt fel de tratament. Asta şi pentru că ţăranii nu au nici banii, nici cunoştinţele necesare atunci când se află în faţa unor probleme atât de complicate. Dar să ascultăm ce ne spune doamna Luiza Mike, cea care este socotită astăzi cea mai mare personalitate ştiinţifică din România în materie de cartof.

Un program fără obiect

– Auzim tot mai des vorbindu-se despre o infuzie de boli şi dăunători care afectează tuberculii. Care sunt principalele cauze?

– Problemele de carantină fitosanitară au apărut încă din 2004, dar anul acesta s-au acutizat şi s-a pornit un program de eradicare ca urmare a creşterii numărului focarelor cu Clavibacter. Dar a fost anul cel mai prost care putea fi ales de către Ministerul Agriculturii, pentru că acum era lipsă de cartof de sămânţă în România. Or acum au fost carantinate 110 hectare cu cartof pentru sămânţă din producţia lui 2010, ceea ce înseamnă că s-au pierdut 2.200 tone de sămânţă, iar în exploataţia unde s-a identificat un focar nu s-a mai putut planta întreaga cantitate de cartof de sămânţă. Inclusiv staţiunea noastră, dar şi cea de la Miercurea Ciuc au avut probleme de carantină şi tot stocul de sămânţă din prebază, clone şi superelită a trebuit dirijat spre furajare, distrugere prin îngropare sau l-am dat pentru consum alimentar. În condiţiile date, pot spune aşadar că programul de care vorbeam este lipsit de obiect.

– Avem posibilitatea de a ne apăra de boli? Şi când spun asta mă refer mai ales la producătorii de rând.

– Nu există tratamente chimice împotriva acestor bacterii. Ele pot fi controlate doar printr-o igienă culturală atentă. Noi chiar am reuşit în primăvara aceasta să construim tot din fonduri proprii o rampă de spălare şi dezinfectare a tuturor utilajelor care ies şi intră din câmp. Acum, când beciurile şi depozitele sunt goale, toţi cultivatorii de cartof ar trebui să-şi facă curăţenie, apoi să dezinfecteze spaţiile. Bacteria moare prin tratament cu hipoclorit în concentraţie de 1%, deci nu sunt costuri foarte mari pentru că hipocloritul este ieftin, iar fiecare are o pompă de stropit. Este o bacterie care trăieşte în mediu uscat, deci nu-i place umezeala şi, prin urmare, nu rezistă mai mult de doi ani în câmp. De aceea şi măsurile care s-au luat au fost de a nu cultiva cartof timp de patru ani pe parcela carantinată, pentru a avea siguranţa că nu se va mai produce infecţie pe această suprafaţă.

În afară de aceasta, producătorul de cartof trebuie să cumpere numai sămânţă certificată, întrucât focare de infecţie cu această boală există şi în Olanda, şi în Germania, deci în toate ţările producătoare din Europa. Aşadar, era imposibil să nu pătrundă şi la noi, deoarece cartoful circulă. La noi, din păcate, piaţa cartofului pentru sămânţă este foarte dezorganizată şi de cele mai multe ori producătorii noştri nici nu solicită certificat de calitate, de aceea s-a şi ajuns unde s-a ajuns. Cei care nu controlează aceste aspecte devin un pericol pentru noi, cei care suntem agenţi autorizaţi şi respectăm aceste criterii. De exemplu, la noi la staţiune, la Tg. Secuiesc, infecţia a venit de la un vecin care a cumpărat sămânţă necertificată, provenită dintr-un loc carantinat.

Teama de mana care va veni

– În pofida multor greutăţi, cultivatorii sunt totuşi în măsură să asigure cererea minimă a pieţei, cel puţin aşa susţin reprezentanţii lor. De ce totuşi preţurile sunt atât de mari, la fel şi importurile, deşi calitatea lasă mult de dorit?

– Preţurile mari din acest an au apărut în primul rând din cauza lipsei cartofului de consum de pe piaţa europeană şi a secetei din Rusia. Acest fapt se datorează însă şi producţiei mici pe care o înregistrăm la nivel naţional. Avem media pe ţară de 12 tone la ha, ceea ce este foarte puţin, ţinând seama de costurile de producţie foarte mari. Aceste cheltuieli nu pot fi acoperite decât prin preţuri mari. Trebuie spus că în Covasna cei mai frumoşi cartofi nu au costat mai mult de 1,5 lei în această primăvară, dar ei au ajuns la Bucureşti la peste doi lei.

Pentru că la noi, din orice produs agricol, nu câştigă ţăranul cât câştigă comerciantul. Acum înţeleg că se vând cu 3 lei/kg. Anul trecut producţia a fost şi mai mică deoarece cultivatorii au avut mari probleme în primul rând din cauza atacului de mană. Unii dintre ei nici nu au mai încercat să recolteze pentru că pur şi simplu nu s-a putut intra în câmp, şi mă refer aici la suprafeţe întinse din Covasna şi Harghita, precum şi din jurul Făgăraşului, zone mari producătoare. Cei mici nu aveau atâtea costuri, iar cei mari, care au investit în această cultură, nu-şi vor reveni nici în acest an.

Pariul pe un preţ amăgitor

Datorită preţului mai mare, anul acesta s-a plantat mai mult cartof decât anul trecut. Chiar şi cei care nu au mai cultivat până acum s-au apucat anul acesta de cartof. Dar dacă nu vor şti să respecte tehnologia, vor avea o mare dezamăgire. Şi în toamnă ne vom întâlni deci cu o criză de cartofi, pentru că populaţia e săracă, iar costurile pentru întreţinerea unui hectar de cartof sunt enorme. Dacă sămânţa au cumpărat-o la cel mai mic preţ posibil, ajuns şi la 2 lei/kg, ei vor trebui să suporte costul îngrăşămintelor, care se ridică la un milion sacul, iar pentru un hectar e nevoie de o tonă. Deci costurile sunt enorme, ajung undeva la 15 mii chiar 20 de mii de lei/ha. Or, cine nu face peste 20 de tone la ha nici măcar nu îşi scoate investiţia. Problemele sunt mari cu atacul de mană şi anul acesta pentru că este o perioadă ploioasă şi cu foarte multă ceaţă, lucru foarte periculos pentru cultura cartofului, care va fi dijmuită şi în acest an.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 11, 1-15 IUNIE 2011

֩ Comentarii