Cârtiţa face mai mult rău decât bine

Lumina. Iată un element fără de care viaţa nu ar exista sau ar fi, cel puţin, searbădă. Chiar dacă nouă, oamenilor, ni se pare imposibil să trăim în lipsa ei, există un animal care nu are nevoie de razele binecuvântate ale soarelui. Este vorba despre cârtiţă. Un animăluţ timid care dă mari bătăi de cap cultivatorilor, în special grădinarilor.

Aceasta preferă, în locul luminii, întunecimea tunelurilor pe care le sapă cu sârguinţă în căutare de hrană.
Deşi este aproape în totalitate lipsită de vedere din cauza pieliţei groase care îi acoperă ochii şi urechile, cârtiţa poate percepe unele vibraţii şi poate, de asemenea, simţi lumina.

De aceea este puţin probabil să o vedem în afara tunelurilor pe timpul zilei. Este drept, uneori pe timpul nopţii, aceasta părăseşte habitatul ei natural, dar pentru un timp foarte scurt.

În lipsa moviliţelor mici pe care cârtiţa le face, existenţa ei ar putea foarte bine să treacă neobservată. Pentru cultivatori însă acestea sunt semne care îi duc imediat cu gândul la micul infractor. Nu de puţine ori, aflată în căutarea hranei, ajunge să roadă rădăcinile şi bulbii plantelor pe care le întâlneşte în pământ. Din această pricină, cei mai mulţi ţărani văd în acest animal o adevărată pacoste. Adevărul este că, pe lângă pagubele pe care le provoacă, cârtiţa poate reprezenta şi un personaj pozitiv.

Pe lângă bulbii şi rădăcinile plantelor, ea mai mănâncă şi unele insecte, larve şi ouă care pot dăuna diferitelor culturi. Cât despre tunelurile pe care aceasta le sapă, oamenii de ştiinţă spun că au proprietatea benefică de a ajuta la aerisirea solului. Pentru o vieţuitoare în aparenţă fragilă, cârtiţa munceşte aproape neîncetat pentru a-şi construi laborioasa reţea de tuneluri. Uneori poate săpa şi patru metri şi jumătate pe oră, într-o zi fiind capabilă să sape până la 30 metri de galerie subterană. O singură cârtiţă poate săpa de-a lungul vieţii sale, adică cel mult cinci ani, o galerie care să măsoare 350 de metri.

La prima vedere am fi tentaţi să credem că aceste labirinturi sunt făcute la întâmplare. Total greşit. În urma unor studii s-a constatat că există două tipuri de tuneluri. Cele mai adânci dintre ele sunt ascunzătorile. Acest tip de tunel este cel săpat pe verticală. Cele folosite pentru depozitarea hranei sunt săpate pe orizontală şi sunt la un nivel superior. Despre trăinicia acestor cazemate subterane nu este nicio îndoială că este durabilă, întrucât rezistă mai mult de cinci ani.

Cât despre pământul din moviliţe, se ştie că de foarte multe ori este folosit ca o completare pentru florile de apartament.

Se pare că nu puţine au fost încercările gospodarilor de a îndepărta acest musafir nepoftit din grădinile lor, cârtiţa fiind un animal care se încăpăţânează să rămână în locul unde a găsit mâncare. Şi totuşi sunt oameni care spun că au găsit metode de a-l îndepărta.

O astfel de metodă este inundarea galeriei sau folosirea unui dispozitiv cu gaz cumpărat de la firmele de deratizare. Un aparat despre care se spune că poate alunga cârtiţele este cel cu ultrasunete. Zgomotul făcut de acesta reuşeşte să le ţină la depărtare sau să le alunge.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu