Imprimati articolul

Cărăuşia, o „rara avis“ în satele Năsăudului

În ultimii ani, cărăuşia a devenit o îndeletnicire pe cale de dispariţie în satele din judeţul Bistriţa-Năsăud. Dacă până odinioară cei care deţineau cai de tracţiune erau aproape la fiecare casă şi te îmbiau să-ţi aducă fânul din câmp ori lemnele pentru sezonul rece, acum sătenii caută săptămâni întregi câte un cărăuş.

Cai ar mai fi, feciori nu prea

Altădată intens populate de căruţe trase de doi cai, uliţele satelor bistriţene sunt acum lipsite de animaţie. Abia dacă mai zăreşti, pe ici pe acolo, câte 5-6 perechi de cabaline pentru muncă, restul gospodarilor având doar câte un cal. Lesne de înţeles că nu pot fi cărăuşi cu câte un cal decât pe şesuri, acolo unde toamna mai sunt solicitaţi pentru a transporta recoltele din câmp. Cât priveşte transportul de lemne din pădure, nu se poate efectua decât cu doi cai.

Cărăuşul cu…tractorul

Rebrişoara este una dintre cele mai întinse comune din Bistriţa-Năsăud, având aproape 20 km. Mijloace de transport în comun nu sunt pe Valea Gersei, astfel încât, la nevoie, oamenii se descurcă fiecare cum poate.

Ioan Ani are doar 44 de ani şi de când se ştie a fost cărăuş în Rebrişoara. Copil fiind, mergea alături de tatăl lui după lemne şi fân. Apoi, a făcut singur această muncă, reuşind să trăiască din câştigurile îndeletnicirii de cărăuş. „Eu sunt recunoscut în sat drept cărăuş. Lumea mă solicită mereu şi pot spune că mi-a plăcut şi îmi place ce fac. Cândva, eram mulţi şi era aşa, un fel de întrecere între noi, care este solicitat mai mult şi care câştigă mai bine. Acum îi putem număra pe degete pe cei care se mai ocupă cu cărăuşia. Nu mai sunt tineri care să umble cu caii, au plecat mulţi în străinătate.

Caii, dacă îi ai, trebuie să-i pui la muncă, nu să îi ţii în grajduri. Se câştigă binişor din meseria de cărăuş. E muncă de bărbaţi, depun şi eu eforturi mari şi caii trebuie ţinuţi bine pentru a face faţă eforturilor. Da. Am reuşit în ani de cărăuşie să-mi fac o casă, mă rog... e grea, domnule, munca asta de cărăuş! Poate şi de asta nu prea mai sunt „voitori“ în ale cărăuşiei. Şi eu, după cum vedeţi, am rămas doar cu un cal şi am reuşit să-mi cumpăr un tractor ca să-mi uşurez munca, dar calul nu-l vând.

Acum n-am ce face, oamenii din sat mă ştiu bine de cărăuş şi o să trebuiască să mă duc şi cu tractorul să le duc ce au nevoie. Şi în alte sate sunt mai multe tractoare şi mai puţini cai. Da’ nu-i bai, am doi feciori mari şi trag nădejde că vom face faţă.“, ni s-a confesat cărăuşul din Rebrişoara.

Viorel Grosu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 6, 16-31 MARTIE 2012

֩ Comentarii