Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Bursa cerealelor se conturează ca o certitudine

Iniţiativa BRM de a face ordine în  procesul de valorificare a cerealelor a demarat la sfârşitul anului trecut. De atunci şi până acum, în mod regulat, au avut loc întâlniri cu toţi factorii implicaţi în această activitate, moderatori fiind de fiecare dată reprezentanţii BRM şi MAPDR.

Primii cărora le-a fost solicitat punctul de vedere au fost, cum era şi normal, producătorii, consideraţi cei dezavantajaţi din cauza actualului mecanism dezechilibrat de funcţionare a pieţei.

Au urmat la discuţii depozitarii şi procesatorii care, după cum era de aşteptat, s-au dovedit destul de reticenţi la această idee. Au participat şi bancherii, din partea cărora nu s-a conturat o ofertă clară în acest sens, precum şi fondurile de garantare care se pare că vor avea un rol important în ceea ce se prefigurează a fi un nou început.

Micii producători, acuzaţi de evaziune fiscală

Problemele cu valorificarea cerealelor şi cu evaziunea fiscală din acest sector sunt cel mai des invocate la acest tip de întâlniri. „Ne plângem că nu avem bani la buget, dar nimeni nu ia măsuri pentru eradicarea evaziunii. Dacă producţia ar fi trecută de la fermă până la cel care face pâinea prin Bursa de Mărfuri, unde tranzacţiile sunt la vedere, atunci sunt şanse ca acest fenomen să fie înlăturat“, spunea profesorul Oancea într-una din intervenţiile sale.

Primul care este încurajat într-un fel să apeleze la evaziune este chiar micul producător. El nu poate beneficia de credite bancare pentru a-şi achiziţiona impozi­tele pentru că nu el nu are cu ce garanta. Micul producător nu se duce la siloz ca să nu plătească TVA şi realizează atât vânzări cât şi achiziţii „pe sub mână“, cum s-ar spune. „Acesta este şi motivul pentru care, la ora actuală, nu se poate vorbi de certificate de depozit atâta timp cât băncile nu sprijină producătorul, astfel încât pe el să îl preocupe numai producţia“, afirmă Viorel Davidoiu, consilier al ministrului.

Un fenomen anacronic

Pe de altă parte, din spusele domnului Vasile Băcilă, consilier al ministrului, reiese că depozitarii (privatizaţi în procent de 99,9 %) nu sunt interesaţi să depoziteze marfa şi să-şi autorizeze depozitul, deoarece acest demers îi costă şi nu au garanţia că va veni cineva cu marfa. Dumnea­lui vorbeşte din punctul de vedere al unui specia­list care a lucrat la reglementarea certificatelor de depozit şi a sistemului de gradare a seminţelor, precum şi la elaborarea legilor şi a ordonanţelor necesare funcţionării acestora.

Pentru tranzacţionarea în bună parte a cerealelor prin BRM, certificatele de depozit ar fi un instrument extrem de util. Aşadar, există un act normativ şi instituţii care se ocupă de acestea, dar ele nu sunt operaţionale deoarece depozitarilor nu le surâde acest mecanism. Ei nu declară în mod deschis acest lucru, dar fac tot posibilul să menţină actualul haos de pe piaţa cerealelor.

Un argument adus în discuţie ţine de contribuţia pe care aceştia trebuie să o aducă în fondul de garantare a certificatelor de depozit. Din zona depozi­tarilor, dar şi a procesatorilor şi morarilor se profilează ideea că statul, prin mijloace proprii sau prin fonduri europene, ar putea să se implice în „echiparea“ acestui fond, lucru care ar duce la depăşirea acestui obstacol.

Concluzia trasă de cei prezenţi a fost că toate capacităţile de depozitare trebuie autorizate în mod obligatoriu şi gratis ca să nu mai fie invocat motivul cheltuielilor cu obţinerea autorizaţiilor. Se pare însă că Uniunea Europeană nu este de acord cu impunerile. Ar mai exista posibilitatea ca depozitarii să primească susţinere atâta timp cât iau producţie marfă, iar cei care nu duc producţia la gradare să nu primească.

Licenţierea depozitelor

Deşi avem o lege destul de bună încă din anii ’30 referitoare la folosirea certificatelor de depozit cai garanţii, până în prezent nu s-au găsit modalităţile de aplicare a acesteia. Existenţa unor cantităţi de cereale de o anumită calitate şi de anumiţi parametri poată reprezenta garanţii importante pentru bănci şi este normal ca aceste certificate de depozitare să poate fi utilizate.

Secretarul general al Asociaţiei Române a Băncilor susţine că principala condiţie pentru ca băncile să ia în calcul noile posibilităţi discutate este ca, în mod categoric, cei care deţin capacităţi de depozitare să fie cu toţii obligaţi să le licenţieze. Aceasta este singura modalitate prin care ei nu mai pot face nimic fără să treacă prin bursă.

Un fost reprezentant BERD spune că în 2002 a încercat să aducă sistemul certificatelor de depozit în România, folosit oriunde în Rusia, Kazakstan etc., dar nu la noi. Încercările au durat un an de zile, timp în care iniţiatorii acestui proiect s-au folosit de legea de garantare cu bunuri mobile la acea vreme, întrucât noua lege privind certificatele de depozit nu garanta că banca putea să dea certificat de depozit pentru o marfă care va fi acolo peste o lună la calitatea dorită şi inscripţionată.

Veronica Toncea, FGCR – „Nimeni nu şi-a asumat răspunderea pentru ca licenţierea să devină obligatorie pentru toţi cei care depozitează cereale. Or, dacă într-adevăr se doreşte să se fiscalizeze producţia comercializată, să apară certificatele de depozit, atunci trebuie licenţiat tot ce înseamnă capacitate de depozitare. Singurul lucru care s-a făcut până la această oră este că s-a legiferat fondul de garantare a certificatelor de depozit, dar el nu este încă înfiinţat.“

Adrian Răducan, reprezentant Raiffeisen Bank – „Pentru a se tranzacţiona pe bursa de mărfuri trebuie să existe un volum suficient de marfă în aşa fel încât să nu fie denaturat preţul pieţei. În momentul în care au loc tranzacţii sporadice se lasă loc la tot felul de delapidări.

Ca să se poată concretiza trebuie aflat cine sunt cei care vor să intre pe BRM. Teoretic, ar trebui să fie implicaţi toţi cei care fac comerţ, dar lucrul acesta nu se va întâmpla dacă ei nu au un avantaj.

La ora actuală, contractele de concesiune au la bază o redevenţă care reprezintă echivalentul unei cantităţi de grâu cotate la bursa de la Londra, unde cotaţiile sunt de o dată şi jumătate mai mari decât cele regionale, ceea ce reprezintă un dezavantaj pentru ei. Pe de altă parte, e o datorie a celor care au concesionat terenuri de la stat să vină să tranzacţioneze producţia prin bursă. Este vorba de o obligaţie de ordin moral, întrucât interesul financiar este cel care primează.“ 

Eugen Rădulescu, fost preşedinte CEC Bank – „La ora actuală nu avem constituite şi deci nici aplicate mecanismele care să transforme agricultura de subzistenţă într-o ramură de producţie marfă. Acest lucru ar aduce atât avantaje cât şi lucruri mai puţin plăcute. Probabil că primul lucru cu care ar trebui să se înceapă este acela al fiscalizării, pentru că, dacă nimeni nu plăteşte impozite, normal că ţăranul nu se vede obligat să-şi transforme grâul în marfă. La ora actuală, mecanismul este construit de aşa natură încât piaţa să nu se dezvolte vreodată.

Una dintre modalităţile prin care se pot rezolva este obligativitatea asigurării culturilor agricole. Această hotărâre nu trebuie lăsată la latitudinea fiecăruia. Subvenţia ar trebui acordată condiţionat de existenţa unei poliţe de asigurare.“

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2009

Vizualizari: 1087



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI