Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Bruna - rasa de fală a românilor

Particularităţi ale producţiei de lapte la rasa Brună

În România, rasa Brună a fost adusă pentru prima dată în Maramureş, în anul 1881, de către muncitorii forestieri austrieci. Datorită interesului deosebit al crescătorilor şi a condiţiilor favorabile de mediu, creşterea taurinelor din rasa Brună atât în rasă curată, cât şi prin încrucişare cu taurinele locale, s-a răspândit foarte mult. Rasa Brună în România s-a format prin încrucişarea taurinelor autohtone neameliorate, rasa Sură de Stepă şi rasa de munte Mocăniţa cu tauri din rasa Brună proveniţi din Austria şi mai apoi din Elveţia.
Factorii favorizanţi

Rezultatele bune obţinute în urma încrucişărilor cu rasele locale a impulsionat răspândirea rasei Brune pe o arie mare, cuprinzând zonele montane şi submontane din întreg arcul carpatic unde, din cauza unor condiţii mai puţin favorabile, în special lipsa cerealelor, nu au pătruns rasele specializate în producţia de lapte de tip Holstein-Friză.

La aceasta a contribuit puterea mare de adaptare la condiţiile de mediu din zonele montane şi colinare, precum şi capacitatea bună de valorificare a hranei în aceste condiţii. Sistemul pastoral, specific acestor zone, denumit pendulare, constând în aceea că pe timpul verii vacile sunt întreţinute în comun la stâne, iar în restul anului în gospodăriile populaţiei, a condus la apariţia unor sortimente de caşcavaluri apreciate de către consumatorii din ţară şi de peste hotare (Penteleu, Rucăr, Brădet etc.).

La obţinerea acestor produse cu calităţi gustative deosebite a contribuit desigur şi compoziţia floristică deosebit de complexă a păşunilor şi fâneţelor de deal şi munte, bogate în anumite uleiuri volatile, dar marele avantaj constă, în primul rând, în capacitatea ereditară a acestei rase de a produce un lapte cu caracteristici fizico-chimice şi gustative excepţionale.

Conform datelor oficiale, efectivul de rasă Brună cuprins în Controlul Oficial al Producţiei de lapte (COP) a realizat în anul 2006 o producţie de 4.065 kg lapte, cu un procent de 3,96% grăsime şi 3,36% proteină, ceea ce determină un raport destul de bun între procentul de grăsime şi procentul de proteină (1,18).

Nu atât cantitatea, cât calitatea

Trebuie precizat că nu producţia de lapte pe lactaţie face din Brună o rasă deosebită, ci alte însuşiri, legate în special de calitatea laptelui. Astfel, raportul dintre grăsime este foarte strâns. De asemenea, calitatea proteinei este una ridicată, cu un conţinut crescut de cazeină (78% din totalul proteinei), în special k-cazeină. Vacile din rasa Brună produc un lapte care conţine cu 7-8% mai mult calciu şi fosfor, mai multă lactoză (zahărul din lapte), dar mai puţine cloruri, ceea ce face ca acest lapte să fie mai gustos.

Cercetările proprii au demonstrat o incidenţă mult mai scăzută a infecţiilor ugerului (mamite), prin urmare şi numărul de celule somatice este mai scăzut cu aproximativ 20% la rasa Brună comparativ cu alte rase.

Datorită acestor calităţi, laptele provenit de la vaci din rasa Brună este cel mai indicat pentru industria brânzeturilor, randamentul fiind cu aproximativ 16% mai crescut comparativ cu alte rase, timpul de coagulare mai redus datorită conţinutului în săruri minerale, argumente la care se adaugă, desigur, însuşirile organoleptice deosebite (gust, savoare, culoare etc.). Lactaţia este mai uniformă, iar afecţiuni precum febra laptelui, cetozele şi acidozele sunt mult mai rare decât la alte rase.

O longevitate remarcabilă

Performanţele productive ale rasei sunt susţinute de o longevitate productivă remarcabilă. La aceasta contribuie robusteţea membrelor, a danturii, precum şi conformaţia ugerului, care nu este foarte voluminos, are o textură suplă, o simetrie acceptabilă a sfârcurilor, ceea ce face ca acesta să fie mai puţin predispus la diverse afecţiuni.

Longevitatea productivă a rasei îi sporeşte valoarea şi compensează oarecum nivelul productiv mai scăzut pe timpul unei singure lactaţii. Astfel, cantitatea de proteină produsă pe parcursul întregii vieţi productive de vacile din rasa Brună este comparabilă cu rasa Holstein-Friză.

În Franţa, ţară cu o mare tradiţie în ceea ce priveşte producerea şi consumul de brânzeturi, Bruna ocupă în controlul oficial al producţiei de lapte locul 2, imediat după rasa Normandă, dar cu mult înaintea rasei Montbéliarde.

Efectivul controlat a crescut cu 50% între anii 1993 şi 2005, reflectând tendinţa de dezvoltare a acestei rase, bazată pe raţiuni economice. Astfel, în contextul în care în Franţa preţul laptelui este stabilit în funcţie de anumite criterii foarte severe de calitate, se constată că în anumite situaţii laptele provenit de la ferme crescătoare de rasă Brună este cu 15-16% mai scump decât cel din fermele care cresc rasa Holstein-Friză.

Perspective privind ameliorarea Brunei

Într-un amplu studiu monografic dedicat acestei rase, Şonea C. (2006) remarcă o mare variabilitate atât în ceea ce priveşte producţia cantitativă de lapte, cât şi compoziţia acestuia, identificând un procent semnificativ de indivizi (circa 17%), cu un procent de grăsime cuprins între 4,09 şi 5%.

Existenţa acestor plus variante, precum şi variabilitatea largă în cadrul acestei populaţii oferă o şansă în procesul de ameliorare genetică printr-o selecţie atentă şi prin folosirea la reproducţie a taurilor testaţi amelioratori. În acelaşi timp, se recomandă îmbunătăţirea tehnologiei de creştere a tineretului femel, perfecţionarea managementului la nivel de fermă, în special în ceea ce priveşte optimizarea furajării, igiena mulsului şi a exploataţiei.

Dr. ing. Cristinel ŞONEA, director general-adjunct ANARZ
Dr. ing . D. COLCERI, consilier superior ANARZ
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2009

Vizualizari: 4094



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI