Imprimati articolul

Bolile la albine (II)

Varrooza este cea mai răspândită „boală“ în România, fiind produsă de un acarian, Varroa Jacobsoni, care atacă albinele în toate fazele vieţii. Infestează coloniile treptat, pe o perioadă de 2-3 ani, ducând în final la distrugerea acestora.

Boala se recunoaşte prin observarea paraziţilor pe albine, puietul căpăcit sau pe fundul stupului, albinele şi trântorii prezintă malformaţii, larvele mor în poziţii nefireşti, albinele nu se mai ocupă de puiet şi chiar părăsesc stupul, mortalitate mare în faze avansate. Răspândirea „bolii“, de fapt a paraziţilor, se face prin rătăcirea albinelor infestate, furtişag, pătrunderea în stupină a materialului genetic necontrolat sanitar-veterinar.

Tratamentul se efectuează cu Varachet. Substanţa activă, răspândită prin fumigaţii, acţionează asupra paraziţilor prin contact molecular. Este un medicament de sinteză, cu un bun randament, care, administrat corect, duce la reducerea masivă a paraziţilor. Cele mai eficiente tratamente sunt cele de toamnă, când în stupi nu mai există puiet căpăcit. La sfârşit de septembrie, când temperatura este de peste 12°C, se fac 3 tratamente la interval de 7 zile.

Tratamentele se fac dimineaţa devreme sau seara, când majoritatea albinelor sunt în stup. Se va avea grijă la doza de substanţă activă pentru a nu intoxica albinele. În primăvară se mai face un tratament (o singură administrare), profitând de faptul că puietul este puţin extins.

Un alt produs folosit în tratamentul varoozei este Mavrirolul. Substanţa activă este „mavrik“ şi se administrează sub formă de benzi textile impregnate, acţionând prin contact.

După terminarea tratamentului cu Varachet şi înainte de strângerea albinelor în ghemul de iernare se introduc fâşii de Mavrirol în mijlocul cuibului, având grijă ca acestea să nu intre în contact cu fagurii. Acestea vor rămâne 3-4 luni în cuib, acţionând lent prin contact. Tratamentul cu Mavrirol este o prelungire a celui cu Varachet, astfel fiind eliminaţi şi paraziţii care, eventual, au scăpat în toamnă.

Tratamentul cu acid formic: În ţările UE, pentru a limita cât mai mult efectul nefast al medicamentelor de sinteză asupra produselor stupului, se practică aşa-numita „chimie biologică“.

Tratamentul cu acid formic nu se face înainte sau în timpul culesului, cea mai bună perioadă de aplicare fiind la sfârşitul verii. Conform literaturii de specialitate, tratamentele de primăvară duc la creşterea procentului de reziduuri din miere şi ceară. Este recomandat ca plăcuţa de carton îmbibată cu acid formic să fie aşezată pe fundul stupului şi acoperită cu o plasă de sârmă cu ochiuri mici, pentru ca albinele să nu intre în contact cu substanţa activă.

Plăcuţa se ţine în stup 24 de ore, se face o pauză de alte 7 zile şi apoi se repetă operaţiunea de 3 ori. Temperatura la care se face tratamentul este de 12-25°C. În urma folosirii acestui tratament se obţin rezultate bune, fiind distruşi chiar şi paraziţii din celulele căpăcite. Aşezarea plăcuţei pe fundul stupului, şi nu pe partea superioară a ramelor, protejează matca.

(T.B.)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2011

֩ Comentarii