Imprimati articolul

Boli infecţioase grave, comune omului şi animalelor

Leptospirozele sunt zoonoze grave, cu focalitate naturală, determinate de specii patogene din genul Leptospira, întâlnite atât la om, cât şi la numeroase specii de mamifere domestice şi sălbatice. Acestea se caracterizează prin simptome de febră, icter, anemie, hemoglobinurie, nefrite şi avorturi. În cele mai multe cazuri sunt inaparente clinic.

Sursele de infecţie

Animalele domestice precum porcii şi câinii, dar și  cele sălbatice (rozătoarele) care elimină leptospire prin secreţii şi urină sunt sursele directe de infecţie. Surse indirecte sunt apa, solul, furajele contaminate şi unele obiecte cu care animalele bolnave intră în contact. Leptospirele au proprietatea de a pătrunde în organism prin piele sau mucosele chiar intacte. Odate ajunse în sânge, țesuturi și organe acţionează în special asupra ficatului și rinichilor. La animalele gestante apar avorturi ca urmare a traversării placentei de către leptospire.

Animale predispuse leptospirozelor

Cele mai receptive la aceste bacterii sunt porcinele, taurinele și câinele. La speciile sălbatice, infecțiile leptospirice se întâlnesc, cel mai frecvent, la șobolani, șoareci, rumegătoare și carnasiere, acestea constituind și un  rezervor natural de leptospire. Animalele infectate elimină leptospire prin diverse secreții și excreții (urină), conta­minând mediul ambiant. Într-o anchetă serologică făcută de curând la câinii comunitari de la noi din țară, a rezultat că un procent destul de ridicat din câinii examinați au infecții leptospirice, unele dintre ele transmițându-se ușor de la câine la câine, dar şi la celelalte specii de animale şi om. La infecţie sunt receptive toate categoriile de câini, indiferent de rasă, vârstă, stare fiziologică, stare de intreţinere dacă nu au fost vaccinate.

Tabloul clinic este variat în ceea ce privește durata și severitatea bolii, mergând de la lipsa manifestărilor clinice până la afecțiuni severe, depinzând de vârstă, de tipul leptospirei, de evoluția bolii sau de rezistența animalului. În manifestarea clinică a bolii există două forme de evoluție: o formă icterică și o formă uremică.

Forma icterică (icterul canin) se întâlneşte mai ales la câinii tineri și evoluează acut, debutând cu febră mare, peste 410C, abatere, lipsa poftei de mâncare, vomă, diaree cu strii de sânge sau chiar melena. Mucoasa bucală și conjunctivală sunt icterice (colorate în galben), iar pe mucoasa bucală apar uneori ulcerații. Animalul prezintă sete exagerată, iar urina este de culoare brună și se elimină în cantități mici. Boala evoluează în forma acută 3-4 zile, iar în forma subacută 10-15 zile, apoi se termină prin moarte, în 50% din cazuri.

Forma uremică (tifosul canin) se întâlnește mai ales la câinii adulți, cu manifestări clinice în funcție de evoluția bolii (supraacută, acută sau cronică).

Leptospiroza la câine se manifestă cel mai frecvent în formă cronică, prin semne discrete de nefrită, sensibilitate hepatică ușoară, constipație, diaree, uneori tulburări oculare.

Animalele care supraviețuiesc se refac greu, rămân cu nefrită cronică și purtătoare de leptospire pe care le elimină continuu prin urină. Profilaxia bolii se face prin vaccinarea câinilor, o dată pe an, cu vaccin TETRAVA­LENT LCHP. Se recomandă dezinfecția adăposturilor tuturor animalelor cu soluții de DECONTAMINOL, DEZINFECTANT CATIONIC, combaterea rozătoarelor cu momeli rodenticide RATITOX, RATIKILL, BRODITOP.

Tratamentul se face conform antibiogramei, folosind anti­biotice cu spectru larg ca AMOXILROM. Se mai reco­mandă tratament de susținere cu MULTIVITAROM, VITAMINA B1-B6, VITAMINA C, CAFEINĂ, PERFUZOL.

Dr. Viorica CHIURCIU, doctor în ştiinţe medicale
REVISTA LUMEA SATULUI NR.18, 16-30 SEPTEMBRIE 2011

֩ Comentarii