Binecuvântat fie spicul de grâu! > REVISTA LUMEA SATULUI

Luna Iulie sau luna lui Cuptor, cum este cunoscută în termeni populari, este perioada în care oamenii încep să culeagă roadele muncii lor. Cea mai importantă recolă a lor este grâul. Rând pe rând, în arşiţa cotropitoare a soarelui, spicele aurii cad sub secera neînduplecată a ţăranilor.

Este drept, că în vremurile acestea, imaginea aproape biblică a grâului secerat de oameni este mai rară. În locul cântecelor fredonate de flăcăii satului, aflaţi în mijlocul holdelor de grâu, se aud acum doar sunetele metalice ale combinelor.
Pe vremurile când tehnologia nu cunoscuse aşa un avânt, oamenii se adunau în clacă la secerişul grâului.

În Ardeal, pe ritmul cântecelor ceteraşilor fetele ajutau la secerat, iar băieţii în urma lor prindeau grâul în snopi. Odată strânşi snopii, erau duşi la un fel de maşinărie, unde boabele erau separate de spice. La finalul secerişului, tinerii împleteau o cunună de spice, care era purtată prin tot satul. Cel care era ales să o poarte se bucura astfel de o mare cinste. După tot acest ritual, oamenii care participaseră la seceriş se duceau la casa omului care organizase claca. Aici se înfruptau din bucate şi spuneau poveşti
Cununa era pusă în spatele unei icoane din casă, iar boabele ei de grâu erau împrăştiate peste grâul semănat.

În Teleorman, oamenii cinsteau importanţa grâului încă dinainte de a fi secerată prima tulpină. Ţăranii îşi încingeau brâul cu crengi de salcie păstrate la icoană, de la sărbătoarea Floriilor. Astfel, se rugau Domnului să le păzească culturile de furtuni şi de alte forţe ale naturii. După ce ţăranii terminau de secerat, era lăsat pe câmp un mănunchi de grâu nelegat, având credinţa că astfel nu îşi vor lega norocul şi sporul.

Un alt crez este cel potrivit căruia în snopii păstraţi se regăseşte spiritul bobului, care adună în el mana pământului. Uneori, aceşti snopi erau păstraţi în gospodăriile ţăranilor, pentru ca la semănatul grâului să poată fi arşi, iar cenuşa lor să fie împrăştiată pe ogor alături de boabele semănate. Astfel, spiritul din vechiul bob era eliberat, iar despre viitoarea recoltă se credea că va fi una bogată.

În an umite regiuni sunt lăsate chiar şi porţiuni de grâu nesecerat. Acestea poartă diferite denumiri: Barba lui Dumnezeu, Barba Ogorului, Barba Popii, Coada Popii sau Iepurele.
Dar, indiferent de anotimp, binecuvântatele boabe de grâu sunt nelipsite din viaţa noastră.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu