Bărăganul, locul unde ciulinii cresc falnic

Am crescut, recunosc, în Bărăgan. E drept, în Bărăganul de început, în Bărăganul abia iţit în nemărginirea cenuşie, în Bărăganul vecin cu Prahova cea veselă. Am văzut cum, doar ceas de toamnă fiind, crivăţul se înfoaie abramburit printre câmpuri, am simţit, chiar din aprilie, mai, dogoarea nemiloasă a soarelui, am auzit, adesea, foarte adesea, urletul ursuz al pământului. Ştiam că, încă din iarnă, oamenii încearcă să smulgă Bărăganului toată seva pe care o are ascunsă în măruntaie şi s-o transforme, încet, cu răbdare, cu temeinicie, în roade bogate. Poate de aceea acum, când am ajuns într-un alt colţ de Bărăgan, am rămas stupefiată de-a dreptul de ceea ce-am văzut.

Recent, am participat la un eveniment important din judeţul Brăila. Am ajuns, pentru el, până la Ianca. De dus, m-am dus cu maşina. De întors, m-am întors cu trenul. Am specificat asta, pentru că, deşi ai crede că e acelaşi Bărăgan şi pe unde trece maşina şi pe unde trece trenul, de fapt, în mod bizar poate, nu e. Şoseaua şerpuieşte de la Buzău până la Ianca printre holde mănoase de grâu, floarea-soarelui, rapiţă ori porumb. O frumuseţe... Doar privindu-le din goana maşinii te încarci cu speranţă, cu încredere, cu putere. Înseamnă că, în ciuda tuturor greutăţilor, a dezinteresului, a problemelor, agricultura în România, în Bărăgan, încă pulsează, încă trăieşte, încă respiră. Şi e bine pentru noi toţi. Pentru că, da, ne poate asigura pe mai departe pâinea cea de toate zilele.
O spun cu mâna pe inimă: am fost încântată de ce am văzut la ducerea spre Ianca. Am aflat mai apoi că toate frumuseţile despre care v-am spus aparţin unor staţiuni de cercetare sau unor fermieri, hai să le zic, destul de înstăriţi sau suficient de curajoşi ca să se lupte cu fiţele Bărăganului. La întoarcere, cu trenul deci, ce am văzut m-a înspăimântat...

Vipia muşca sacadat din şinele căii ferate - lăţindu-le, lăbărţându-le, deformându-le - şi, deşi avea dorinţă de a merge cu viteză normală, mecanicul locomotivei n-avea putinţă să facă asta. Un pic mai tare dacă dădea bice, ajungeam cu toţii să trimitem scrisori din paradis celor de pe lumea asta. Aşa că, în ritm de roabă, bicicletă sau căruţă, ne-am apucat să traversăm, în miez de vară, Bărăganul. Alt Bărăgan decât cel ştiut acasă, în copilărie, altul şi decât cel văzut la ducere, pe cuvânt...

Furată de gânduri şi reflecţii cu privire la viteza trenului, m-am pomenit, deodată, copleşită de imensitatea şi monotonia câmpului. Ştiam că nu prea am ce vedea în Bărăgan, că nu sunt nici pomi, nici tufe, nici arbuşti care să spargă pictura galben-verde a câmpiei. Dar nu mă aşteptam să văd doar buruieni, bălării, iarbă crescută alandala. Niciun lan de grâu, niciun petic de porumb, nicio fărâmă de altă cultură. Nici măcar, aşa cum ar cere uzanţele, vreo fântână cu cumpănă şi găleată, de la care să-ţi răcoreşti sufletul opărit de caniculă. Nimic! Doar, din loc în loc, ciulinii lui Istrati. Dar şi ăştia fără turmele de oi care să-i radă de pe întinsoarea Bărăganului. Căci, şi să creşti oi e greu în ziua de azi prin locurile astea.

Mi-am adus aminte că, da, şi scriitorul numit mai sus spunea că e greu, foarte greu să smulgi acestui pământ rod. Că numai ciulinii se lăfăie, avizi şi răi, pe întreaga întindere. Că Bărăganul ăsta se codeşte să dea - sau să lase oamenii să câştige - oarece bunăstare. Doar bălării. Multe bălării. Felurite bălării. De la verde aprins la galben pierdut e paleta în care se scaldă ele. Pare că un pictor măiastru – Dumnezeu Însuşi – a desăvârşit Bărăganul ăsta într-un tablou fără pereche.

Niciun fir de apă nu se zăreşte din trenul cu răsuflare de moşneag betegit de vreme. Nicio pasăre nu despică seninul cerului. Nici măcar în curţile din satele pe lângă care se târăşte, obosit peste poate, trenul care mă duce la Buzău, nu se zăreşte nimic altceva în afară de buruieni. De la un capăt la altul, cât ţine curtea, nu e plantată nicio roşie, nu se zăreşte niciun fir de ceapă, nu e pus niciun fir de ardei. Nici măcar pomi fructiferi nu cresc prin ogrăzile astea. Pe ici, pe colo, stă agăţat în pământul setos vreun nuc. Şi ăsta scăpat, când era nucă, din vreun plisc de cioară. Sau vreun zarzăr micuţ, pitulat pe la colţul casei, ca să nu-l ia crivăţul, când urlă, cu totul. Arar, foarte arar, în câte o curte, pe o porţiune infimă, câteva tufe de viţă-de-vie. Fără bulumaci sau araci, fără sârme, fără să fie legate şi tunse coardele zbuciumate. Pe la noi, în celălalt Bărăgan, nu e aşa. Aici, niciun centimetru de teren nu e lăsat de izbelişte.

Intru în vorbă cu femeia de pe bancheta alăturată. O întreb dacă are pământ şi ce pune pe el. Mă priveşte oarecum cu reproş şi îmi spune: „Am... Am pământ, mai bine n-aş mai avea. Vreo trei hectare am. Dar nu punem nimic pe el. Că nu se face. Grâul creşte până la brâu, dar nu bagă bob, când vine vremea de treierat. Porumbul se suceşte de căldură şi lipsă de apă de când e de câţiva centimetri. Nu leagă rod, că se şi usucă de mic. Pune bărbatul meu pe tot pământul ăsta iarbă de aia... cum îi zice... de Sudan, ca să dea la animale. Avem o vacă şi un cal. Am avut cinci vaci, dar cu ce să le ţii? Iarba de Sudan e tot ce rezistă pe câmpurile astea, la noi. Unde ziceţi că aţi văzut recolte bune şi frumoase, este, ehei, altă treabă. Ăia care le au irigă, au bani de o tehnologie mai avansată, dau cu erbicide şi îngrăşăminte, folosesc utilaje adecvate. Dar noi, săracii? De unde? Cu ce? Cum să facem agricultură în Bărăganul secetos? Suntem amărâţi şi ai nimănui. Nu se interesează nimeni de noi. Şi, dacă vine vreun investitor, îşi vede de propriul interes, să scoată bani, să facă avere, să aibă de toate.“

În România, suprafaţa arabilă este de peste nouă milioane de hectare. Dintre acestea, se pare că, acum, circa trei milioane nu sunt lucrate şi sunt lăsate pârloagă. Din păcate, de la an la an tot creşte numărul hectarelor nelucrate. Potenţialul agricol de care dispune ţara noastră ar trebui s-o claseze pe locul doi în Europa, după Franţa. Înainte de Revoluţie, ponderea agriculturii în Produsul Intern Brut era de circa 20 la sută. Acum a scăzut semnificativ. Căci, avem grijă să aducem de toate din afară, să-i facem, vorba femeii din tren, oameni pe alţii, şi ce-i la noi lăsăm de izbelişte. Crunt! Nu ne mai trezim odată?

֩ Comentarii

֠ 1. zlate nicolae -- (16-August-2010 )

a lucra pamantul nu inseamna a cultiva grau, porumb sau floarea soarelui. daca pe acele locuri creste ciulini si iarba de sudan oare n-ar putea fi infiintate culturi de catina alba, care se adapteaza la orice conditii fiindca asimileaza azotul din atmosfera. oare primarii cu sprijinul salariatilor agronomi din subordine n-ar putea lua legatura cu cei care detin plantatii de catina alba din bacau si in conditiile de din partea statului sa infiinteze aceasta cultura?

֠ 2. zlate nicolae -- (16-August-2010 )

daca s-ar infiinta plantatii de catina alba cu sprijinul celor din bacau desfacerea productiei este asigurata intrucat acestia cred ca au unitati de procesarea fructelor de catina alba. primarii din zona baraganului descris in articolul din revista ar trebui sa se ghideze dupa regula universal valabila: CINE VREA SA REZOLVE O PROBLEMA CAUTA SOLUTII IAR CINE NU VREA GASESTE MOTIVE

֠ 3. zlate nicolae -- (16-August-2010 )

se mai relateaza in articol ca in curtile oamenilor nu a vazut culturi de rosii,ardei si alte legume si zarzavaturi.pai aceste culturi sa reuseasca trebuiesc udata din belsug si permanent. cred ca sisteme de aducerea apei pentru udat poate fi realizata cu instalatii simple dar eficiente vezipompele actionate de vant ca la inceputurile cuceririi terenurilor din america

֠ 4. zlate nicolae -- (16-August-2010 )

sunt suprafete intinse cu terenuri nelucrate ,pe care cresc buruieni. orce rest vegetal se preteaza a fi compostat.oare acesti oameni nu pot fi indrumati sa coseasca aceste buruieni si sa le transforme in humus? nu de alata dar piata cu pamant de flori este aprovizionata din import.

֠ 5. zlate nicolae -- (16-August-2010 )

nu se cresc vaci ca nu sepoate asigura furajarea dar capre dece nu se cresc in aceste gospodarii?produsele din lapte de capra sunt cautate pe piata europeana. ajutati acesti sateni sa creasca cat mai multe capre si sa se asociaze in prelucrerea la in ceput primara a laptelui .

֠ 6. zlate nicolae -- (16-August-2010 )

stimati primari din toata tarava rog din suflet saajutati consatenii dvs. sa iasa din saracie ajutandu-i sa lucreze suprafetele pe care le detin producand cat mai mult si pentru piata . nu va marginiti sa incasati taxe si impozite ci sa tindeti de avea cat mai putini beneficiari de ajutor social

֠ 7. Elise -- (16-August-2010 )

As vrea sa apar cumva imaginea 'Baraganului meu', caci parca vi s-a pus pata pe zona asta a tarii, nu vad decat articole cu aspecte negative, dar de ce nu scrieti si despre cele pozitive?!!! Cam mult subiectivism si prea putin adevar. Oricum Baraganul 'din partea asta' nu se limiteaza doar la Ianca, daca va permiteti sa mergeti cu masina data viitoare poate reusiti sa vedeti si alte 'peisaje' care nu se pot vedea din tren.Daca erati atenta, era simplu de vazut si cred destul de interesant de mentionat, aparitia unei pepiniere dendrologice, moderna si frumoasa,tot pe drumul spre Braila.

֠ 8. Elise -- (16-August-2010 )

D-le Zlate, va citesc cu placere comentariile. As vrea sa va intreb daca a-ti folosit vreodata una din 'acele instalatii simple cum se floseau pe timpuri in U.S.A? Nu stiu daca stiti despre apele subterane din zona asta, de faptul ca sunt sarate, datorita faptului ca panza de apa freatica, situata la mica adancime, intalneste stratul de sare.E o fericire sa uzi plantele cu aceasta apa, ai rezultate excelente. Nu spun ca nu e de nici un folos dar .....In ceea ce priveste catina, cati oameni credeti ca isi permit infiintarea a minimum un ha de catina alba?

֠ 9. sabinel65 -- (17-August-2010 )

Stimata doamna Nina Marcu, imi pare foarte rau sa vad ca habar nu aveti de nimic. Ati incercat sa mergeti sa spunem pina la Braila daca tot spuneti ca sunteti din Baragan(ceea ce nu prea reiese din articol, mergeti macar pina la Braila va rog si o sa vedeti ca nu sunt numai"ciulinii baraganului" cum ii stiti dumneavoastra ca sa nu va recomand sa mergeti in partea Jirlau,Visani, Galbenu si alte localitati din judetul Braila si sa vedeti ca nu mai gasiti ciulinii pe care ii stiati. Cu deosebit respect UN OM DIN BARAGANUL JUDETULUI BRAILA ,INGINER NASTASE SABINEL

֠ 10. zlate nicolae -- (18-August-2010 )

se intelege ca in cazul in care vei cumpara 1700 de butasi nu multi vor infiinta cate 1 ha de catina alba . daca se cumpara 1 kg de fructe de catina dupa ce se extrage sucul cojile si semintele se usuca, se cerne separandu-se semintele . acestea se insamanteaza in pat germinativ , care apoi se repica o0btinandu-se atatea plante cat sunt necesare pt 1 ha cca 1700. in acst fel foarte multi care doresc pot infiinta plantatii de catina alba. este necesar ca specialistii din primarii sa fie alaturi de satenii lor

֠ 11. zlate nicolae -- (18-August-2010 )

stimata dnaNina Marcu prin acest articol publicat in revista lumea satului ati relatat o situatie reala existenta in Romania anului 2010. Cred ca situatia din acea zona si nu numai fiind reala ar trebui sa-si gaseasca o rezolvare. Drumul parcurs de dvs cu trenul trece prin mai multe sate unde traiesc oameni care se sbat in saracie. Trebuieajutati sa declare razboi saraciei. O cale ar fi sa inteleaga ca numai prin munca si prin ei insasi pot realeza acest deziderat. Dela guvern sau dela altcineva nu pot astepta ajutor. Una din posibilitatile de a esi din saracie ar fi ca fiecare familie tanara

֠ 12. zlate nicolae -- (18-August-2010 )

detinatoare de teren arabil sa infiinteze unul, doua ha de catina alba, sa se asociaze in cooperative de desfacerea productiei rezultate. V a propun sa luati legatura cu oficiul judetean de consultanta agricola din juricdictia caruia apartin satele respective , sa pregateasca un documentar despre cultura catinei albe sa se deplaseze in satele respecti8ve sa-i informeze pe sateni despre cele de mai sus. daca se porneste cu pasi mici dar siguriatunci dupa 5-7 ani o plantatie produce 4-5 tone de fructe care valorificate cu numai 7 lei/kg aduce un venit de 28000- 35000 lei pe hadaca

֠ 13. zlate nicolae -- (18-August-2010 )

persevereaza zona poate avea un brend care poate fi numit CATINA ALBA faptul ca aceste terenuri n-au fost cultivate de catva ani la care se mai adauga inca 3-4 ai se indeplinesc conditiile de incepere a unor plantatii de catina alba ecologice.Cred ca se stie ce inseamna acest lucru din p.d.v. al pretului de livrare. totul depinde de cum se actioneaza si cum se intocmesc documentele de cultivare ni regim ecologic.

֠ 14. Zlate nicolae -- (18-August-2010 )

se intelege ca Oficiul judetean de consultanta agricola in perioada imediat urmatoare va trebui sa organizeze cursuri de calificare profesionala cu ce ce vor infiinta aceste culturi , cursuri care are trebui tinute in satele respective daca se poate

֠ 15. Măneanu Varvara Magdalena -- (23-August-2010 )

D.Zlate probabi ne dă o sugestie bună.Dacă terenul a devenit arid să cultivăm plante ce cresc în aceste cond., decât să ne cramponăm să cult. plante iubitoare de apă,sensibile la secetă şi să nu se facă nimic. Un lucru este sigur! 90 la sută din asez. rurale suferă de lipsa apei pentru irig. culturilor agr., leg.,potabilă chiar- va. Nimeni nu se găndeşte să corect. acest neajuns!, dar se pretinde de la deţinătorii de terenuri să practice o agr. performentă demnă de o ţară membră UE., de nu să renunţe la terenuri.!?

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu