Imprimati articolul

Avicola Bucureşti stă bine pe propriile picioare!

Societate românească cu tradiţie în domeniul aviculturii, Avicola Bucureşti produce în cele trei sucursale - Mihăileşti, Butimanu şi Codlea - ouă de consum obţinute exclusiv de la găini crescute la sol. Unitatea este recunoscută şi pentru obţinerea de material biologic, mai exact de hibrizi specializaţi în producerea de ouă pentru consum. Această diversificare a activităţii a ajutat-o să îşi găsească echilibrul atât de necesar în perioada pe care o traversăm şi, mai ales, să lucreze în condiţii de eficienţă. Despre toate acestea am discutat cu doamna ing. Terez Zarug, director Avicola Bucureşti, pe care am întâlnit-o la sucursala de la Mihăileşti, unde se află platforma de găini pentru ouă de consum.

Diversificarea activităţii, depăşirea greutăţilor

- Doamnă director, cum apreciaţi faptul că preţurile la ouă în ultima perioadă au explodat pur şi simplu? Vi se par reale costurile de valorificare comparativ cu cele de producţie?

- Momentan, preţurile de vânzare sunt cu mult peste cele de producţie. Situaţia actuală este cauzată de faptul că în prezent cererea este mai mare decât oferta. Normal că intervin şi importurile şi să nu credeţi că acum se pot aduce din afară produse ieftine. Se importă aproape de preţurile de vânzare din România, iar noi având contracte cu marile lanţuri de magazine, avem şi obligaţia să le livrăm marfă. Şi, ca să acoperim deficitul din această perioadă, şi noi avem contracte cu Polonia şi Ungaria pentru a suplimenta producţia.

- Programul privind bunăstarea găinilor vă influenţează în vreun fel producţia?

- Nu. La Avicola Bucureşti avem găini crescute la sol, deci noi marcăm oul cu cifra 2, şi am păstrat aceeaşi capacitate de producţie pe care o avem de cinci ani.

- Care sunt, în cazul dumneavoastră, elementele de cheltuieli care influenţează cel mai mult costurile de producţie?

- Cel mai apăsător este furajul care reprezintă 70% din preţul de cost atât la ouă cât şi la carne. Cumpărăm doar materia primă, iar furajul este produs în FNC-ul nostru propriu. Încercăm să facem o colaborare cu producătorii astfel încât să nu mai apelăm la intermediari, ci luăm materia primă direct de la ei. Este vorba în principal despre porumb şi grâu, dar anul acesta, de exemplu, Avicola a folosit foarte mult sorg. Am vorbit cu cei de la Euralis şi ei ne-au dat direct lista cu producătorii.

- Care sunt problemele majore cu care vă confruntaţi şi ce măsuri luaţi ca să le depăşiţi?

- Anul trecut a fost unul catastrofal pentru preţul de vânzare a ouălor. Deci aproape un an întreg am vândut sub preţul de cost. Avem norocul că Avicola Bucureşti nu stă într-un singur picior. Ne-am diversificat activitatea ca să ne putem descurca.

Din ianuarie 2005, Avicola Bucureşti este unic importator de părinţi şi unic producător de puicuţe hibride Lohmann Brown din România. Importăm materialul biologic, iar în Codlea avem ferma de părinţi pentru reproducţie rasă uşoară. Distribuim puicuţe hibride de o zi şi de 16 săptămâni pe piaţa din România şi această activitate ne-a ajutat mult să depăşim anumite perioade mai dificile.

În plus, depunem eforturi foarte mari ca să optimizăm reţetele de furaj, căutăm variante, apelăm întotdeauna la subproduse pe care alţii nu le folosesc, dar care se pot valorifica foarte bine în furajarea păsărilor.
Trebuie să recunoaştem însă că în 2011 şi subvenţia pe care am primit-o ne-a ajutat considerabil.

- Cum apreciaţi avicultura românească comparativ cu cea a ţărilor membre UE din punctul de vedere al productivităţii, capacităţii de producţie şi al costurilor?

- Piaţa românească şi producătorii români cred că pot concura cu cei din afară în ceea ce priveşte performanţa productivă. Nu suntem cu nimic mai prejos decât ei, avem hibrizi performanţi. Problema apare în momentul în care există aceste sincope pe piaţă privind valorificarea produsului finit. Noi producem performant. Problema este cu ceea ce primim pentru produsul vândut.

Investiţii necesare pentru a pava drumul către ouăle „nestresate“

Despre programul de bunăstare a găinilor şi normele pe care Avicola Bucureşti a fost obligată să le respecte am discutat cu medicul veterinar abilitat la sucursala Mihăileşti, Marilena Burtan. De la doamna doctor am aflat că pentru acordarea subvenţiei fiecare din ferme încearcă să respecte cât mai mult din cele cinci măsuri legate de calitatea furajului, a apei, de procentul de leziuni care trebuie să fie cât mai mic, sub 5% atât în timpul creşterii cât şi la momentul manipulării în vederea livrării la abator. A cincea normă pe care fermele trebuie să o respecte este cea privind halele, mai exact parametrii de microclimat - temperatura, umiditatea, curenţii de aer - care trebuie să se încadreze în normele prevăzute de Ghidul Tehnologic.

La Mihăileşti s-a obţinut finanţare pentru patru din cele cinci măsuri finanţabile: nelivrând la abator sau la terţi, ferma nu a accesat măsura privind gradul de leziuni din timpul manipulării. Ferma dispune de 11 hale cu cca 9.500 capete pe hală, aşadar cca 100 mii de capete pe fermă. Acestea întrunesc noua legislaţie conform căreia nouă găini trebuie să dispună de un metru pătrat de suprafaţă utilă. De asemenea, sunt respectate normele minime vizând fondul de furajare - 10 cm pe pasăre, vizând accesul la apă, o pipă la 10 găini, dar şi privind suprafaţa cuibarului 1 mp de cuibar/250 de găini. O altă completare făcută halelor este cea privind stinghiile. Se consideră necesari pentru fiecare cap de pasăre 15 cm liniari de stinghie.

Realizări genetice notabile

De la domnul Florin Pricop, directorul tehnic al societăţii, aflăm că bazele dezvoltării producţiei de ouă de consum din România îşi au începuturile în urmă cu patru decenii, când Avicola Bucureşti a demarat programul de selecţie pentru obţinerea puicuţelor hibride, aceasta deţinând în prezent linii pure de galinaceae rase uşoare unicat în ţara noastră. Este, de altfel, singura societate comercială cu bază genetică proprie din care rezultă hibrizi specializaţi în producţia de ouă de consum cum sunt Roso SL, Robar 2001, Robar 2002 şi Albo SL. Aceştia au fost obţinuţi printr-un schimb de experienţă cu specialiştii din Canada. „Producerea hibrizilor se face în două staţii de incubaţie. În primul rând la Codlea, unde avem matca de părinţi şi excedentul de ouă obţinut aici este incubat în staţia de la Mihăileşti.“

În 2005, pe fondul cerinţelor tot mai diversificate ale consumatorilor de ouă, societatea a importat părinţi Lohmann Brown din Germania, devenind unic producător de puicuţe din această rasă în România. „De 34 de ani de când am venit la Mihăileşti, unde mi-am început activitatea, piaţa mondială dar şi cea românească sunt dominate de trei hibrizi de ouă: alături de Lohmann Brown mai sunt hibrizii Issa Brown şi Hy Line Brown“.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2012

֩ Comentarii