Imprimati articolul

ANINOASA, capitală cultural-sportivă pentru cinci zile

La mai puţin de şaptezeci de kilometri de Capitală şi la vreo şase de Târgovişte se află comuna Aninoasa, o localitate despre care nu mai pot spune că este ca multe altele după ce i-am parcurs drumurile, i-am vizitat principalele edificii şi, mai cu seamă, după ce am participat, iată, la a noua ediţie a Zilelor culturii, desfăşurată la începutul lui noiembrie. Nouă ani consecutivi în care... primul om al obştei, primarul Constantin MARICESCU (foto) a reuşit să organizeze aici manifestări culturale de excepţie în care sunt antrenaţi locuitori ai comunei, mulţi tineri, formaţii artistice din localitate (ansamblul folcloric „Vestitorii Aninoasei“ şi Cercul folcloric „Muguri de Anin“), din comunele limitrofe, dar şi din multe alte localităţi din ţară.

O adevărată întrecere culturală de la care n-au lipsit... primarii artişti. Din iniţiativa aceluiaşi edil local, de opt ani sunt invitaţi la manifestările de aici şi primarii din ţară pentru a-şi etala calităţile artistice în cadrul Festivalului Naţional dedicat lor. O manifestare inedită, unică în lume, la care participă, pe lângă primari și viceprimari, consilieri locali, păstrători ai tradiţiilor folclorice ale zonelor pe care le reprezintă.

De această dată doisprezece dintre... aleşii unor localităţi s-au întrecut pe ei înşişi, în primul rând în ale cântecului popular, vocal şi instrumental. Primarul Maricescu n-a făcut excepţie, el însuşi fiind un interpret de muzică populară, calităţile sale artistice fiind de mult recunoscute.

Dar, edilul Aninoasei se remarcă şi prin multe alte iniţiative. Primar de prin 1995, se identifică de-acum cu oamenii de aici, deşi a devenit locuitor al comunei doar din '91. Economist de profesie, a ştiut, se vede treaba, să-şi calculeze astfel acţiunile încât să facă din localitatea pe care o păstoreşte una dintre cele mai bine organizate şi dotate la nivel naţional.

O primărie europeană

Comuna are trei sate şi, pe lângă o primărie de-a dreptul europeană, are şi câte trei şcoli, grădiniţe, dispensare, cămine culturale, adică... setul complet de edificii pentru fiecare dintre sate. Mai nou, a reuşit implementarea unui proiect concretizat prin construcţia celei mai mari şi moderne Case de Cultură din spaţiul rural românesc, compusă dintr-o sală de spectacole cu 400 de locuri, sală multifuncţională de club, săli de fitness şi aerobic, spaţii pentru expoziţii, spaţii de cazare, precum şi o sală de mese – restaurant amenajată şi dotată după ultimele standarde.

Localitatea este bogată în tradiţii şi istorie, fapt dovedit atât prin prezenţa celor două mănăstiri, Dealu şi Viforâta – despre care de-ar fi să scriem ne-ar trebui mult spaţiu –, cât şi prin economia ce face ca fiecare dintre locuitori să aibă un loc de muncă sau preocupări zilnice care să le asigure un trai decent.

Un tezaur nepreţuit

Revenind la festivalul ce ne-a oferit încă o dată ocazia de a admira nu doar spectacolul în sine, ci și alte manifestări – expoziţionale, sportive – nu pot să nu amintesc şi despre... colţul care adăposteşte un adevărat muzeu de artă populară. Un muzeu în care sunt expuse numeroase piese – costume populare, obiecte de artă sau simple obiecte vechi indispensabile populaţiei în vremurile de demult, adunate cu multă grijă de un copil de 15 ani – Cristina ILIE, elevă în clasa a X-a.

Cu o deosebită dragoste pentru tradiţii şi obiceiuri strămoşeşti, dar şi cu un remarcabil talent de interpretă a muzicii populare munteneşti şi de... prezentator al unor emisiuni „pentru copii, cu copii“, cum îi place să spună, la un post local de televiziune din Târgovişte, Cristina a reuşit să se facă îndrăgită şi iubită de toţi cei care o urmăresc în diferitele ipostaze.

Deşi considerată de-acum „o mare mică vedetă“, cum încerca s-o caracterizeze Victor Mihalache, directorul Şcolii Micilor Vedete din oraşul de reşedinţă al Dâmboviţei, mentorul său în ale artei populare şi nu numai, mica artistă nu a ieşit din firescul lucrurilor specifice vârstei. Este un copil modest, poate prea modest, bun la învăţătură, bun coleg, cu mare dragoste pentru familie şi dascăli. Un exemplu pentru cei de vârsta ei. Oare câţi o pot urma, cel puţin în comportament? Greu de spus!  

Dar despre Cristina cu siguranţă vom mai vorbi, vom scrie, dar o vom prezenta şi pe micile ecrane. Tocmai pentru că este un exemplu, nu doar pentru generaţia ei.

I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2011

֩ Comentarii