Imprimati articolul

Amintiri din epoca... comunistă

Aflată în documentare la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicul­tură Piteşti-Mărăcineni, nu mică mi-a fost mirarea să aflu că am sosit într-un moment oarecum nepotrivit... pentru o discuţie ştiinţifică. De la o vreme, pentru a supravieţui, cercetătorii sunt obligaţi să facă munca zilerilor de altădată.

Adică să îmbrace salopetă şi să meargă la plantat, irigat şi, mai nou, la cules de fructe. În ziua respectivă erau la adunat căpşuni. Am aflat la faţa locului că Institutul de la Mărăcineni, ca de altfel toate celelalte, este într-o stare de subfinanţare incredibilă. Ministerul Educaţiei şi Cercetării a redus cu 85% fondurile destinate susţinerii institutului.

La momentul de faţă, conducerea face eforturi supraomeneşti pentru a păstra echipele de cercetare şi a acoperi lipsa de finanţare. Printre măsurile luate pentru reducerea cheltuielilor se numără renunţarea la forţa de muncă sezonieră, pensionarea timpurie a cadrelor, precum şi concediul fără plată, soluţie preferată de cei mai mulţi dintre cercetători.

„În mod normal, lipsa finanţării determină concedierea colectivă, lucru prevăzut dealtfel în Codul Muncii şi care în mod cert ar duce la devalizarea Institutului“, afirmă directorul acestuia, Mihai Coman.

Având în vedere că, în prezent, proiectele competiţionale aflate în derulare nu mai pot fi acoperite financiar, dumnealui se întreabă ce se va întâmpla cu laboratoarele modern echipate, cu loturile demonstrative şi mai ales cu cercetătorii, şi aşa rămaşi în număr mult prea mic. În aceste condiţii, cel care a contractat proiectele, respectiv Institutul, primeşte penalizări usturătoare din cauza întârzierilor, ba mai mult, însuşi statul îl pedepseşte pentru neplata la timp a impozitelor.

Trebuie menţionat că este vorba despre o instituţie publică extrabugetară, care trăieşte din fondurile câştigate prin proiecte. „Nu vrem să ne plângem, mai spune directorul institutului. Vrem doar să atragem atenţia că motoarele sunt oprite şi că nu mai pot fi acoperite cheltuielile cu personalul!“

Situaţia este asemănătoare în mai toate unităţile de cercetare agricolă din ţară. Răspunsul la scrisorile adresate ministerelor de resort (Finanţe şi Agricultură) a fost acela că Legea nr. 45 care regle­mentează activitatea de cercetare agricolă a apărut după aprobarea bugetului, ceea ce înseamnă că şansele să se schimbe ceva în perioada următoare sunt infime.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2009

֩ Comentarii