Alimentele eco, în hăţişul fiscalităţii

• Certificarea produselor ecologice,
în hăţişul birocraţiei;
• Taxe greu suportate de producători;
• Pentru produsele eco subvenţiile,
practic, nu există.

Produsele ecologice se bucură de tot mai mare căutare, dovadă fiind afluenţa de public la un târg de produse ecologice certificate, manifestare organizată în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi. Printre expozanţi, şi standul societăţii „Valea Asăului“ din comuna băcăuană Asău.

„Vă spun sincer, dacă nu aş face toată această activitate din tot sufletul ar trebui să renunţ şi în această situaţie sunt şi alţi producători de alimente ecologice. Sunt însă convinsă că, dacă am fi mai mult sprijiniţi, am putea, prin calitatea produselor noastre, să pătrundem pe piaţa europeană şi să-i concurăm pe cei care, cu mult înaintea noastră, oferă alimente eco în marile magazine din Occident şi, trebuie s-o spun, câştigă bani buni, în timp ce noi abia mai rezistăm de la o zi la alta.“

„Prezenţa unui public atât de numeros, ne spune doamna Rodica Ferchiu (foto), dornic să cumpere brânza, smântâna, caşcavalul şi celelalte produse pe care le fabricăm noi, arată că şi românii vor să mănânce mai sănătos şi, dacă vreţi, un anumit grad de educaţie a publicului pe care îl constat la toate manifestările de acest gen la care participăm.“
Sfidare sau ignoranţă?

Directoarea SC Valea Asăului SRL, doamna Rodica Ferechi, i-a invitat de mai multe ori pe cei care diriguiesc treburile ţării, inclusiv pe preşedintele Băsescu, să viziteze, să vadă cum muncesc acolo în munţi pentru a-şi asigura resursele unui trai cât de cât acceptabil.

Pe cei mai mulţi i-a invitat, oferindu-se să le asigure şi preţul transportului pentru a vedea la faţa locului cum lucrează şi, mai ales, cum trăiesc locuitorii de pe valea muntelui, cum se face agricultură la 1.200 m altitudine. Din păcate, respectivii domni n-au răspuns invitaţiei, iar oamenii de aici au rămas să se confrunte cu probleme care devin tot mai grele.

– Laptele pe care îl prelucrăm provine de la vacile care pasc pe un teren netratat chimic, cum este dealtfel tot nutreţul pe care îl folosim. Mai mult, acelaşi tratament „naturist“, ca să zicem aşa, îl au şi animalele, în cazul în care se îmbolnăvesc.

– Într-adevăr, noi am parcurs cu greu fiecare etapă – este nevoie de tot felul de acte. Suntem certificaţi de doi ani, dar iată, din cauza taxei periodice pentru certificare şi inspecţie foarte mari pe care suntem nevoiţi s-o plătim, ne gândim dacă mai putem continua. Să mă explic. Eu colectez lapte de la crescătorii din zonă; cel care are o vacă trebuie să plătească 60 de euro plus TVA, or pentru multe familii din zonă banii pentru lapte sunt singurii pe care-i câştigă şi este evident că nu pot plăti această taxă pentru inspecţie. Mai mult, aceeaşi taxă o plăteşte şi cel care are 5-6 vaci. La rândul meu, şi eu sunt nevoită să achit acum circa 430 milioane de lei, cu care am rămas datoare organismului de certificare din vară, când, se ştie, există foarte mult lapte şi produsele se vând mai puţin.

– În ce măsură sunt sprijiniţi cei care, ca dumneavoastră, oferă produse ecologice?

– Se subvenţionează 50% din taxa de înscriere. Din păcate, timpul a fost foarte scurt şi nu
am izbutit să mă încadrez, deci am pierdut această subvenţie. Pentru terenul ecologic subvenţia a dispărut, deşi se clamează tot timpul pentru nevoia de alimente bio.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu