Alba-Iulia, capitala de suflet a neamului românesc

În aceste momente, când sărbătorim unirea Munteniei cu Moldova, gândul ne duce la Alba-Iulia, capitala de suflet a neamului românesc. Călătoria în timp o vom face alături pe doamna Viorica Suciu, director general adjunct ştiinţific al Muzeului Naţional al Unirii din Alba-Iulia, cu care vorbim despre însemnele care atestă sorgintea noastră, pentru că românii se pot mândri cu trecutul lor.

G.V.: Cum s-a pregătit, la finele anului 2008, Alba-Iulia, loc unde dintotdeauna sărbătoarea naţională are un alt aer, pentru sărbătoarea Marii Uniri de la 1 decembrie?

V.S.: Anul trecut, odată cu unirea am sărbătorit 90 de ani de la marea adunare naţională de la Alba-Iulia care a avut loc pe 1 decembrie 1918 şi care a proclamat unirea românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş şi a teritoriilor locuite de ei din moşi-strămoşi cu România. Se realiza astfel visul de veacuri al poporului român, unitatea naţională, şi se desăvârşea procesul de formare a statului naţional unitar român. De aceea ziua aceasta rămâne cea mai importantă din istoria românilor, iar Alba-Iulia, cetatea marii uniri, este considerată, pe bună dreptate, simbolul unităţii noastre naţionale.

V.S.: Sigur că da. În luna noiembrie am organizat o sesiune ştiinţifică tradiţională a muzeului nostru la care au participat o serie de muzeografi şi cercetători ştiinţifici din mai multe centre: Transilvania, Moldova şi Valahia, dacă ne referim la cele trei provincii istorice româneşti.

Pe lângă această manifestare am organizat o serie de şase expoziţii temporare cu următoarele teme: „Detenţia politică la Aiud“, „Veniţi, români, veniţi la Alba-Iulia în Ardeal!“, „Mândrie şi memorie - Armata română în primul război mondial“, „Influenţe şi interferenţe culturale în costumul popular românesc“, „Eternităţi de o clipă, feminitate şi modă“, „Un destin sub semnul marii uniri, Traian Achim“. De asemenea am adus în expoziţia de bază de la muzeul din Alba-Iulia, în sala unirii, coroanele regale.

G.V.: Pentru că vorbiţi despre muzeu, care dintre exponate constituie mândria dvs., a celor care lucraţi acolo?

V.S.: Mândria noastră o constituie numeroasele colecţii şi documente istorice legate de Marea Unire, care ne-au fost oferite de către societatea Astra. Printre acestea se numără şi cele şase volume de documente, actele credenţionale şi adeziunile la actul Unirii, păstrate la noi în original. Sigur că pe lângă aceste volume care constituie mândria noastră avem o serie de colecţii de arheologie, romană în principal, pentru că oraşul nostru a fost prin excelenţă unul roman.

El a fost un important centru economic, politic şi militar al Daciei Romane, cunoscut sub numele de Apulum. Printre colecţii le menţionăm pe cele de ceramică, unelte folosite în minerit, o importantă trusă de instrumente chirurgicale, unicat pentru Dacia Romană şi, nu în ultimul rând, o frumoasă statuetă din marmură, „Liber pater“, care este echivalentul zeului Bachus la romani.

V.S.: Da, sunt originară din judeţul Hunedoara, dintr-un frumos sat de pe valea Streiului, satul Ruşi din apropierea oraşului Călan, pe şoseaua care leagă Simeria de Haţeg. Satul şi locurile în care am crescut au avut o mare înrâurire asupra mea. În apropiere se află biserica monument istoric de la Strei, apoi ţara Haţegului cu importanta aşezare, capitală a Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Aici se află şi bisericile-monument şi castelul Huniazilor de la Hunedoara, aflat undeva peste deal de satul meu.

În plus, m-au marcat povestirile spuse de tatăl meu care a fost aproape 10 ani în armată, a luptat în cel de-al doilea război mondial şi a păzit tezaurul ţării de la Tismana şi Muzeul Militar de la Bucureşti. Toate aceste povestiri, dar şi locurile încărcate de istorie au avut un mare impact asupra formării mele ca istoric.

G.V.: Atunci dumneavoastră ne puteţi explica mai bine. Se spune că dacă vrei să înţelegi sufletul românului trebuie neapărat să respiri aerul Ardealului!

V.S.: Într-adevăr, aici în Ardeal, secole de-a rândul s-a purtat lupta de eliberare naţională şi de aceea există un mai mare patriotism manifestat de-a lungul timpului, nu doar în ziua Unirii. Românii, deşi erau majoritari pe aceste meleaguri, nu erau „stăpâni în ţara lor”, aşa cum spun documentele vremii, fiind oprimaţi atât social cât şi naţional.

În toate momentele istorice ale vremurilor românii ardeleni au fost la mare înălţime. Să ne amintim numai de Războiul de Independenţă, unde românii transilvăneni au contribuit nu doar ca voluntari în luptele de la sud de Dunăre, dar şi cu ajutoare băneşti, în alimente, cum au putut şi cu ce au putut.
Edificii unicate în lume

G.V.: Monumentele care ar trebui conservate, care ar trebui să-şi trăiască veşnicia tocmai spre dreapta cunoaştere a generaţiilor care vor veni, sunt ele întreţinute?

V.S.: Cel puţin în oraşul nostru, prin grija deosebită a Primăriei şi a Consiliului Judeţean, ele se bucură de o mare atenţie. Porţile cetăţii, de exemplu, au fost restaurate; de curând chiar a fost inaugurată poarta a treia. Această cetate bastionară de la Alba-Iulia reprezintă unul dintre cele mai importante edificii de acest gen din această parte a lumii, fiind construită în vremea lui Carol al VI-lea, tatăl Mariei Tereza.

Prevăzută cu trei porţi monumentale de acces, toate capodopere ale stilului baroc, cetatea s-a bucurat de o mare grijă în ultimii ani. Faţada Sălii Unirii s-a bucurat în 2003 de restaurare, la fel şi clădirea Babilon a Muzeului Naţional al Unirii, precum şi cele două catedrale. Este vorba de catedrala romano-catolică şi cea ortodoxă. În aceasta din urmă au fost încoronaţi Ferdinand şi Regina Maria. Deci iată că autorităţile noastre se mai îngrijesc de renovarea şi restaurarea monumentelor istorice, sigur şi cu sprijinul Ministerului Culturii.

G.V.: Cântecul spune că „tot ce-i românesc nu piere şi nici nu va pieri“. Ce doriţi dumneavoastră, cei care lucraţi acolo, să insuflaţi de fapt vizitatorilor?

V.S.: Muzeul este vizitat în special în zilele din preajma sărbătorii naţionale, când vin sute şi sute de vizitatori, iar în ziua de 1 Decembrie Sala Unirii este larg deschisă şi oraşul nostru se umple cu oameni din toate colţurile ţării.

Lor dorim să le insuflăm în primul rând dragostea pentru istoria noastră naţională, pasiunea de a descoperi obiectivele culturale care pot fi regăsite în toate oraşele şi muzeele din Transilvania şi din ţară. Datoria noastră este de a le prezenta faptele istorice aşa cum s-au petrecut, deci să le vadă în mod obiectiv şi să aprecieze valorile patrimoniului nostru naţional, parte integrantă a celui universal.

G.V.: Da, se spune că numai cine are trecut poate nădăjdui spre viitor. Sunteţi mulţumită de modul în care este studiată istoria la ora actuală?

V.S.: Din discuţiile avute cu colegii noştri profesori, am luat cunoştinţă de faptul că prea puţin se mai face istorie în şcoli. S-a redus numărul de ore, s-au scos o serie de teme importante, chiar şi din răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan se mai predă foarte puţin. Există momente din istorie legate de domnitorii români, doar amintite. Eu consider că se face o mare greşeală pentru că într-adevăr nu poţi să priveşti spre viitor dacă nu-ţi cunoşti trecutul şi nu înveţi din greşelile lui pentru ca să nu se mai repete.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu