Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Agricultura şi noile condiţionări eco

Una dintre realizările de bază ale reformei Politicii Agrare Comune (PAC) din 2003 constă în impunerea obligativităţii privind conformitatea cu standardele de mediu, siguranţa alimentară, bunăstarea animalelor şi sănătatea plantelor. Mai mult, printre noile obligaţii ale fermierilor se numără şi menţinerea terenului agricol în bune condiţii agricole şi de mediu. Aceste obligaţii sunt totodată şi condiţii pentru obţinerea plăţilor directe de către fermieri, sistemul ecocondiţionalităţii reducând, deplin sau parţial, nivelul anumitor plăţi UE pentru fermierii care nu respectă standardele UE în activitatea agricolă.

Obiective

Ecocondiţionalitatea presupune atingerea a două mari obiective: îmbunătăţirea conformităţii cu standardele existente şi asigurarea faptului că decuplarea plăţilor directe de producţie nu va determina abandonări de terenuri în sensul afectării mediului. Totodată, prin ecocondiţionalitate se încearcă asigurarea unei mai mari compatibilităţi a PAC cu aşteptările societăţii europene. Domeniul ecocondiţionalităţii (normele pe care trebuie să le respecte agricultorul) include două componente: „cerințelor statutare de management“ (SMR) şi „bunele condiţii agricole şi de mediu“ (BCAM).

Principiul solidarităţii

Statele membre trebuie să aplice acest sistem pentru toate plăţile directe, decuplate sau
cuplate, în conformitate cu primul pilon al PAC. Deosebit de importantă este trasarea unei graniţe clare între problemele generate de cadrul comunitar şi cele vizând punerea şi implementarea la nivel naţional a acestui cadru.

Esenţial în acest sens este principiul subsidiarităţii. Condiţiile de ecocondiţionalitate ce trebuie respectate de către agricultorii din cadrul UE trebuie să fie unitare, fapt reglementat printr-un cadru comun şi obligatoriu. Acest cadru se referă la definirea cerinţelor şi a standardelor pe care agricultorii trebuie să le îndeplinească, cât şi la sistemul de gestionare, control şi reducere. Cu toate acestea, implementarea se realizează prin intermediul statelor membre, deoarece constrângerile şi riscurile ce trebuie prevenite prin intermediul ecocondiţionalităţii diferă în funcţie de stat şi regiune. Mai mult, UE încurajează utilizarea sistemelor de gestionare naţionale preexistente, ceea ce înseamnă că şi modul de organizare a sistemelor de control variază între statele membre.

Rolul consultanţei agricole

Pe lângă aceste prevederi, deosebit de importantă este acceptarea de către fermieri a sistemului ecocondiţionalităţii. În acest sens, conştientizarea agricultorilor reprezintă o fază premergătoare primordială, datorită volumului mare şi naturii tehnice a informaţiilor privind ecocondiţionalitatea. La acest nivel, un rol esenţial îl joacă sistemul de consultanţă agricolă – FAS (Farm advisory system), destinat în exclusivitate domeniului ecoconditionalităţii. Consultanţa agricolă – FAS se realizează prin intermediul autorităţilor locale, precum şi prin intermediul consultanţilor privaţi, dar participarea efectivă a fermierilor se face pe bază voluntară.

Emilia MOHAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.20, 16-31 OCTOMBRIE 2009

Vizualizari: 861



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI