Imprimati articolul

Agricultura îşi trăieşte renaşterea

Interviu în exclusivitate pentru LUMEA SATULUI cu ministrul italian al Agriculturii, LUCA ZAIA

Agricultura Italiei, ţară fondatoare a Uniunii Europene, nu este una de neglijat la nivelul Europei, multe din regulile, tehnologiile şi mai ales concepţiile agricultorilor putând constitui exemple pentru mulţi semeni ai lor, inclusiv din România.

Dar mai multe despre aceste aspecte am aflat de la omul numărul unu al agriculturii italiene pe care l-am întâlnit la inaugu­rarea unei manifestări importante pentru zona de nord-est a Italiei: „Primavera del Prasecco DOC 2009“ aflată la cea de-a 14-a ediţie, prilej cu care a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu.

Competiţia este şi neloială

– Aşadar, domnule ministru, să începem cu ce este mai de actualitate pentru agricultura şi agricultorii italieni: promovarea produselor autohtone în străinătate. Care sunt greutăţile cu care vă confruntaţi în acest sens? Aveţi dificultăţi privind competitorii?

– Da, întâlnim deseori „competitors“ care sunt mai buni decât noi din punct de vedere financiar. Avem mare nevoie de a proteja vinurile noastre, produsele noastre în general. Cert este că atunci când vom obţine tutelarea şi rezerva­rea zonei de producţie în exclusivitate pentru Prosecco, vom putea garanta calitatea asigurată de producătorii noştri şi ne vom putea apăra mai bine faţă de produsul contrafăcut care circulă prin toată lumea.

Amintim că, din 10 produse care „se vor“ Made in Italy“, doar unul e original.

– Deci, e importantă denumirea teritoriului?

– Absolut! Denumirea teritoriului este fundamentală, la fel ca şi apărarea calităţii. Am fost premiaţi - o spun pieţele - cu +19% în cantitate şi +26% în valoarea exportului. Eu cred că nu e puţin, nu?  

O strategie cu toleranţă zero

– Domnule ministru, atenţia dumneavoastră, am observat, se îndreaptă nu doar spre producători, ci şi spre consumatorii italieni. Cum sunt tutelaţi aceştia în Italia? Dar calitatea produselor?

– Toleranţă zero, o strategie pe care ne-am impus-o, iar rezultatele sunt evidente şi sub ochii tuturor. Vorbesc clar cele 170 tone de peşte prost conservat şi confiscat, cele 10 quintale de lapte chinezesc, vinul contrafăcut dedicat pieţei americane (confiscat direct de pe navă înaintea plecării din portul Napoli), la fel ca mozzarella expirată provenită din Germania, 3,5 milioane cutii de conserve de roşii „pelati“ San Marzano DOP sechestrate.
Toate acestea rezultă din controalele pe care le facem zi de zi cu ajutorul Gărzii financiare, a Poliţiei, Guardia Costiera, Garda Forestieră şi care dau satisfacţie producătorilor şi siguranţă consumatorilor.

Impactul marginalizării

– Veţi fi gazda G8 Agricol din 18-20 aprilie 2009. Cum vedeţi rezolvarea crizei mondiale actuale?

– Ca să iasă din această criză fără daune, „casa“ noastră trebuie întărită din temelii: adică agricultorii. Luând în primire preşedinţia primului G8 agricol, ne asumăm responsabilitatea de a trasa o cale pentru a ieşi din criză şi pentru a răspunde emergenţei alimen­tare mondiale, restituind producţiei agricole şi ţăranilor rolul central pe care îl aşteaptă şi îl merită în economie.

Pentru prima oară, G8 îşi va deschide porţile pentru reprezentanţii organis­melor internaţionale precum FAO, PAM (Programul Mondial al Alimentelor), IFAD (Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă), Banca Mondială şi High Level Task Force asupra siguranţei alimentare a Naţiunilor Unite.

Împreună cu acestea, vom redesena viitorul agriculturii. Acest sector îşi trăieşte renaşterea după ani de obscurantism politic, în care guvernele ţărilor industrializate şi-au imaginat cu miopie comprimarea producţiei agricole. Azi plătim un mare preţ pentru această alegere. Trebuie să recuperăm timpul pierdut, nu doar restituind centralitatea producţiei agricole, ci şi lucrând pentru a face să crească productivitatea ţărilor în curs de dezvoltare.

Piaţa şi iarăşi piaţa

– Domnule ministru, care sunt preocupările instituţiei pe care o conduceţi în acest moment?

– Ne preocupă pieţele în mod deosebit. Pieţele care ne constrâng deseori să ne confruntăm cu preţuri de piaţă care sunt sub costurile noastre de producţie. Ne preocupă confruntarea cu produse care nu au calităţile produ­selor noastre; mă refer şi la comparti­men­tul „lapte“ – noi producem un lapte de calitate, garantat şi nu putem fi obligaţi să ne confruntăm cu producţii care lasă de dorit.

Pe de altă parte, speculaţia care a apărut pe pieţele financiare, faptul că „comoditis-urile“ şi deci, şi produsele agricole au devenit obiect de speculaţie ne arată nişte fluctuări ale preţurilor incomprehensi­bile! Nu e doar barilul de petrol care a scăzut de la 166 la 36 de dolari, ci şi porumbul care a coborât de la 20 de euro la 9 euro pe quintal, dar şi grâul care a scăzut cu 40%.

Deci, ne aflăm în mare dificultate!

– Care sunt politicile privind investi­ţiile în domeniul agriculturii italiene?

– De când sunt în fruntea acestui minister, toate eforturile noastre sunt concentrate pentru a apăra „Made in Italy“.

Dezvoltarea comparti­mentului agroalimentar italian punctează extin­derea pe pieţele interna­ţionale, prin intermediul ofertei, a unor produse cu o înaltă valoare adăugată, recunoscute graţie caracteristicilor distincte, conectate la originea, calitatea şi metodologia de producţie. Trebuie să asociem mai mult produsele noastre teritoriilor, salvgar­dându-le specificitatea. A ne apăra produsele tipice locale nu înseamnă doar a apăra patrimoniul şi economia unei comu­nităţi sau a unui mic teritoriu, ci istoria şi economia unei ţări întregi.

Marea confruntare

– Domnule ministru, care sunt obstacolele pe care le întâmpină agricultorii italieni din
partea Uniunii Europene?

– Trebuie să continuăm să facem pressing asupra Europei pentru a-şi schimba linia politică: până acum am raţionat în termeni de excedenţă, punctând pe importuri de încărcături alimentare din ţările în curs de dezvoltare. Criza alimentară mondială demonstrează că acest tip de politică a falimentat. Acum a sosit momentul să se întoarcă roata. Şi această schim­bare a început cu ultima Health Check al Pac, care va ajuta agricultorii să răspundă noilor sfidări ale pieţei.

Am reuşit să atingem obiectivele propuse asupra tematicilor din centrul nego­cierii: viitorul cotelor de lapte; transferarea resurselor de la ajutoarele directe dezvoltării rurale; măsurile de sprijin pentru problematici sectoriale sau regionale şi recuperarea fondurilor neutilizate. Acum, drumul pe care trebuie să-l urmăm este readucerea producţiei în centrul economiei şi redescoperirea vocaţiei noastre agricole.

– Care sunt principalele probleme ale ţăranilor italieni?

– Ispăşim ani buni de alegeri greşite. Cine a programat acum 30 de ani a făcut abstracţie de problemele de piaţă. Preocuparea noastră este aceea de a proceda în aşa fel încât tinerii noştri să nu aban­do­neze câmpurile.

Primesc în fiecare săptămână scrisori de la tineri care vor să se întoarcă la ţară şi trebuie să-i încura­jăm să o facă cu pregătirea şi conştiinţa unuia care întreprinde o profesie foarte frumoasă. Însă eforturile noastre trebuie să facă în aşa fel încât această pasiune să nu găsească recompense doar econo­mice, ci mai ales existenţiale şi culturale.

Românii trebuie să investească în calitate

– Ce ar trebui să facă România, românii să-şi tuteleze produsele?

– Românii trebuie doar să investească în calitate, pentru că într-un moment de gravă dificultate a pieţelor, este logic, fiecare ţară membră a UE va încerca să-şi protejeze produsele până la capăt. Şi faptul de care ar trebui să ţină cont producătorii români este de a avea o confruntare reală pe plan calitativ când va fi nevoie, să fie pregătiţi şi fără teamă de a se confrunta cu produsele comunitare de calitate şi nu numai.

Julia-Sandra VÎRSTA - Roma, martie 2009
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2009

֩ Comentarii